Sunt un Dumnezeu imperfect

6 Nov 2017 by

Dragă șoricelule,

E 6 noiembrie și școala mea încă e în grevă. De-aia am timp să stau să mă joc de-a Dumnezeu. Pentru că tocmai te-am terminat, pentru că ai ieșit destul de urâtzel, m-am gândit măcar să-ți explic de ce n-am putut mai mult.

Vezi tu, te-am creat într-o țară în care există magazine cu petice colorate, așa de frumoase, că până și ăia care habar n-au cum să folosească o mașină de cusut (ca mine, așa) au senzația că dacă se străduiesc, s-ar putea totuși să iasă ceva din mâinile lor . 

Ești șoricelul cu nr. 5 cusut de mână, nr. 6 dacă punem la socoteală și piticania însălată de Irina, dar aia încă nu are cap, așa că, mai bine n-o luăm în considerare.

 

 Problema e că ai o ureche prinsă aiurea, gâtul ți-e puțin strâmb și-ți cam iese umplutura pe la cusături, acolo unde nu m-am priceput eu mai bine. Dar cât te-am cusut m-am tot gândit la copiii la care ai putea ajunge și mi-a fost ciudă de toate lenjeriile minuscule pe care le-a tras Irina la mașină într-o sâmbătă. Dacă nu era ea, să știi că eu una mă opream la șoricelul nr. 3 care e un pic mai decent decât tine și nu așa de întunecat la culoare. Ce să-ți fac, am vrut să văd cum iese și cu fetru gri, și sinceră să fiu, mi se terminase papiota albă. 

 

Intenția a fost bună. Am văzut niște poze cu niște rude de-ale tale mai înstărite, care locuiesc în niște cutii de chibrituri ceva mai mari și deci, și ei sunt mai reușiți, că la fabrica de jucării se poate coase orice. În Atelierul Ada și fiicele, după câteva scalări nereușite, am ajuns la proporțiile tale, ca să te putem înghesui în ce se vinde la Canadian Tire pe post de huge match box. N-ai avut noroc… 

 

Probabil că în alte circumstanțe aș fi dat 30 de dolari (plus shipping, plus taxe) pe rudele tale mai fățoase. Asta pentru că atunci când au bani, unele mame cumpără jucării scumpe. Așa, scot cardul din portofel cu toată duioșia de care mai sunt capabile după ce au spus a 175-a oară “Pentru numele lui Dumnezeu, încalță-te, odată, copile” și, zâmbindu-le fetițelor ce se ascund în orice mămică, încheie tranzacția. Ca să aibă măcar bucuria asta deloc rațională, că dacă ele n-au avut în copilărie șoricei care dorm în cutii de chibrituri, măcar aia mică să aibă. 

Sunt șanse mari ca aia mică, dacă e ca Lia noastră, chiar să se bucure de un șoricel într-o cutie de chibrituri, pentru că adevărul e că sunteți drăgălași. Dar noi știm, nu-i așa, șoricel, că și de-ai fi poleit cu aur și ai recita  în fiecare seară toate poveștile dintr-O Mie și una de Nopți, tot aruncat pe undeva printr-un coș de jucării vei ajunge, mai degrabă mai devreme decât mai târziu. 

Nu-i nimic. este epoca Pinterest și tu nu ești decât unul din rezultatele ușor penibile, ușor deformate dar care înglobează între cusăturile stângace multe intenții bune. Și-un praf de amor matern. 

Păi, și nu mi-a fost suficient să cos doi șoareci (că doar trebuie și Irina să primească unul, nu-i așa?) ci mi-am făcut o listă cu vreo 8 copii care s-ar putea să se bucure de așa ceva. Și, cu banii pe care i-aș fi dat pe doi d-ăia frumoși, perfecți și probabil parfumați, am luat materiale, umplutură, ațe, ca să fac …8 ca tine. Îți dai seama??? 8! 

What the hell was I thinking, o să mă întrebi. 

Așa-s poeții, șoarec drag, au senzația că le iese orice, și un tort curcubeu și un șoricel de pâslă și cărți de povești și desene animate, nici nu mai contează că rezultatele sunt aproape mereu cam ca tine, în nebunia lor, poeții sunt fericiți, așa, preț de câteva secunde în care își imaginează bucuriile din ochii destinatarilor. 

Dar e un pericol în toată povestea asta, șoricel. Buba e că destinatarii trăiesc în lumea Made in China. Țara aia în care niște oameni cu o răbdare infinită scot pe bandă jucării frumos finisate, viu colorate, ieftine și perfecte, cu totul și cu totul flawless. S-ar putea ca acei copii să izbucnească în râs când or să vă vadă pe tine și pe frații tăi, așa, ușor peticiți și descusuți pe la colțuri. 

Tu să știi, șoricel, că la fiecare împunsătură m-am gândit că sper să nu te doară și că la cum îi cunosc eu pe copiii ăia, sunt așa bine educați că vor bate din palme a încântare și toți vom fi fericiți până la urmă. 

Ce voiam să zic, îmi pare rău că sunt un Creator Imperfect. Și Adolescenta familiei îmi tot atrage atenția că prea mi se pare că trebuie să controlez eu tot. Normal, cui îi convine să te întoarcă Dumnezeu Mama  din drum, să-ți explice că mai greu pedalezi pe tocuri spre școală.

Dar ea e încă mică, deși pare mare și să știi că de fapt e o fetiță grozavă, care se crede un pic mai  matură decât e. Trebuia să o vezi în sâmbăta aia când v-a cusut lenjeriile, ce serioasă, dedicată și atentă a fost în joaca noastră de-a șoriceii mai-puțin-bogați-dar-încă-foarte-drăgălași. 

Așa că, din mâinile unui Creator imperfect nu puteai ieși decât un pic șui. Să nu te superi. Eu sper să te iubească tare, măcar cinci minute, copilul la care vei ajunge. Că sigur, nici făcutul jucăriilor n-o să ne facă faimoși pe Etsy. 

 

Related Posts

Tags

Share This

3 Comments

  1. Irina

    Simpatic soricelul!
    Eu tocmai am descoperit ca noi avem unul viu!! in bucatarie de .. cine stie cand. Dimineata m-am trezit cu o briosa rontaita pe dulap.
    N-ar fi prima data, nu stiu pe unde vin, avem tzshpe pisici in curte si soarecele se piteste in casa… ntz ntz ntz. :/

  2. Rezia

    Emoționant

css.php
Privacy Policy