Surpriza de Paşte

7 Apr 2010 by Ada

Stau mereu cu spatele la fereastra asta, am perdele bleumarin, ca să-mi feresc monitorul de razele prea puternice de lumină.

Aşa se face că nici nu le-am văzut până n-a bătut vântul destul de tare, să le lipească de geam. Nu ştiu de unde au apărut, dacă existau acolo de anul trecut şi eu nu le-am văzut pur şi simplu, au stat cuminţi, ascunse, la adăpost de picioarele porumbeilor. Nu cred că le-a adus vântul, ştiu că altfel apar ele pe lume. Dar iată-le, minuni crescute pe tăcute, gata să înflorească. Le bănuiesc roşii ca focul şi gândul că totuşi au apărut la geamul meu îmi place.

Înseamnă că Irina are dreptate şi e frumos la noi acasă.

Acum ea e plecată la buni. Le-am rugat să nu înflorească până nu se întoarce dânsa, să le vadă.

Iată-le, în toată splendoarea îmbobocirii lor.

EDIT 9 aprilie: Am avut dreptate, sunt roşii.