Tărâmul Zmeilor
Am petrecut ieri câteva ore frumoase, în aer curat și sub cer senin, într-un loc foarte aproape de casa mea.
Se numește Tărâmul Zmeilor și e o … pensiune pentru cai, la 11 kilometri de București, cum ieșiți prin Pantelimon pe vechiul drum spre mare. Mergeți drept până la Brănești și imediat ce ați intrat în această localitate o să găsiți un sens giratoriu. O luați la stânga, spre Pasărea și țineți iarăși drumul drept până când ajungeți la o intersecție în formă de T. O luați la stânga, mai mergeți cam un kilometru și apoi intrați pe primul drum la dreapta. Nu vă lăsați păcăliți de câmpul dezolant pe care trebuie să-l parcurgeți, n-are legătură cu ferma, e proprietatea unui greu din județ, care nu îl curăță prea des și localnicilor nu prea le pasă. Dar Tărâmul Zmeilor e cu totul altfel, o să-l vedeți pe partea dreaptă a drumului, îl recunoașteți ușor, că e vopsit cu galben.
Sunt acum la Tărâmul Zmeilor 4 cai frumoși: Rafael, Willow, Loverboy și Călin. Irina susține că-s cinci, dar eu pe ăștia îmi amintesc cum îi cheamă. Doi dintre ei sunt în pensiune, superbi, n-am văzut așa cai frumoși atât de aproape. Mai sunt pe acolo o mulțime de pisici și o gașcă mare de căței de toate dimensiunile și toate culorile și niște găini pufoase, dintr-o rasă care se numește “mătase japoneză”.
E locul perfect pentru o zi ca asta de azi. Luca și fetele s-au plimbat cu Rafa, un cal cu mustață. Da, da, ați auzit bine, are mustață. Le-a ajutat Mady, cea care face și desface toate lucrurile la Tărâmul Zmeilor. Lia s-a trezit între căței și pisici și a fost foarte fericită să fie într-un loc atât de mare. Desigur, când am văzut-o stând în șa, mi s-a urcat inima în gât. Copilul meu cel mic nu știe ce e frica. Mi-a fost mie frică și pentru ea. S-a lăsat și cu un pic de lacrimi spre final, pentru că îi intrase o așchie în mânuță, dar Teodora, proprietara locului, i-a scos-o fără să curgă pic de sânge. Despre Luca și Irina ce să vă spun, au fost încântați. Au aflat lucruri noi despre harnașamentul cailor, despre cum li se curăță potcoavele după călărit și chiar le-au dat apă căluților. Irina era în culmea fericirii.
E curat și frumos și ordonat totul la Tărâmul Zmeilor. Și e un drum foarte scurt pe care merită să îl faceți. Sunt binevenite și școlile și grădinițele, chiar și pentru ziua de naștere a copiilor e o soluție frumoasă. Trebuie însă să sunați din vreme să faceți programare. Dimineața caii ies să alerge pe câmp, nu pot fi vizitați decât de călăreți cu vechime. După-amiaza e foarte bine să mergeți acolo pentru 2-3 ore cu copiii. În anumite zile sunt și spectacole de agrement, puteți afla de pe blogul lor ce și când se întâmplă.
Puteți lua cu voi un coș mic cu câte ceva de ronțăit. Eventual niște morcovi pentru căluți! Și neapărat ceva de pus pe cap pentru cei mici, cam bate vântul.
Ne-am simțit foarte bine acolo și abia aștept eu, om mare, să ne mai ducem. Când am anunțat că plecăm, Luca și Irina au luat-o la fugă și s-au ascuns. Erau gata să rămână la căluți “pentru totdeauna”.
Mulțumim, Teodora și Mady pentru o după-amiază superbă.
Pe drum Lia a adormit tun iar seara, la ora 21, ambele fete dormeau fără vise. Aerul curat, probabil, emoțiile zilei le năpădiseră. Și ghiciți ce facem noi în după-amiaza asta!
Related Posts
Tags
Share This
Draga Ada,
Azi la ora 16 am citit postarea ta si la 16.30 ieseam pe usa sa mergem pe Taramul Zmeilor :). Din pacate am iesit f greu din Bucuresti, stam fix in marginea dinspre Pitesti si am ajuns la intersectia in forma de T pe la 18. De acolo nu ne-am mai descurcat, nu am gasit drumul spre dreapta. Singurul era pe langa urmatorul sat de dupa Manastirea Pasarea, am mers pe el o gramada, am vazut si peisajul dezolant insa nicio ferma.
Oare vorbim de alta intersectie in T? Pana acolo a mers brici.
Diana
Ah ce rau imi pare si nu inteleg de ce a ajuns mesajul asta in spam. Deci… la intersectia in T o luati la stanga si apoi imediat prima la dreapta, e un fel de drum de dale de beton care taie campul si duce pana spre liziera padurii. Tare rau imi pare. Nu uitati insa sa sunati inainte cand mai mergeti, altfel nu-l gasiti acolo decat pe domnul Marian, care e dragut dar nu plimba copiii cu calul.
Acum vad si eu raspunsul, multumesc mult pt. indicatii. Data viitoare cautam dalele de piatra si sunam inainte, numai sa nu vina cumva iarna intre timp :).
Sarbatori cu bine va dorim, ne auzim cu impresii despre caluti dupa Sf. Pasti!
Stiu, stiu, tu povestesti de cai, dar mie mi-ar fi placut o poza cu gainile.
vineeee
Superb! Multumim pentru sugestie!