The Breakfast Club

5 Jan 2016 by Ada

De azi sunt voluntar în echipa Breakfast Club. Eu și două bunici așteptăm dimineața copiii care vor să ia micul dejun la școală. Sunt două ture de voluntari. De la 8 la 8.30, de la 8.30 la 9.00. Noi mergem de la 8.30 ca să nu trezesc fetele prea devreme și să le las la clasele lor la timp. Breakfast Club nu e doar pentru copiii de refugiați sau pentru cei ce nu au ce mânca acasă. E deschis pentru oricine. Trimiți copilul la Breakfast Club și dacă te lasă inima faci o mică donație. Dacă nu, nu. Are loc în sala în care se adună și profesorii la prânz să mănânce. Fiind o școală mică, nu există sala dedicată de mese. Există doar staff room, care nu e chiar echivalentul cancelariei.

Consumabilele sunt cumpărate din donațiile Consiliului Părinților (care strânge bani cu ocazia serilor de cinema sau a diverselor zile cu hot-dogs sau pizza). Nu știu încă dacă doar din donații sunt cumpărate alimentele, presupun că există ceva fonduri, o să mă interesez. Probabil că e varianta locală de “cornul și laptele”, doar că în loc de corn și lapte, copiii primesc după pofta inimii una, două sau trei mini-brioșe, câteva boabe de struguri, câteva feliuțe de brânză, un pic de iaurt cu fructe, un pahar cu lapte, o mână de cereale sau un pahar cu suc de portocale. Sunt cantități mici, pentru că nici ei nu mănâncă prea mult. Dar sunt variate și până la urmă cui nu-i place o brioșă? Fetele mele s-au înveselit brusc când au văzut ce era întins pe masă deși luaseră micul dejun acasă.

Eu sunt acolo să îi ajut pe copii să iasă din costumele de zăpadă. Le e destul de greu să se descotorosească de toate straturile exterioare, mai ales dacă-s mici. După ce termină de mâncat, copiii aruncă singuri farfuriile și paharele și șervețelele în containerele potrivite. Ce se reciclează, în cutia verde. Ce e considerat gunoi, în cea albastră. Pe urmă ștergem mesele și punem scaunele la loc.

Lângă biroul directoarei mai e un frigider în care Ms. M însăși mai pune câteodată niște iaurturi, niște budinci, niște apple sauce sau ceva fructe pentru cei ce nu primesc de acasă nimic pentru prânz. Și să știți că nu sunt puțini. Unii își uită gentuța cu mâncare, e drept. Alții… Când frigiderul se golește, Ms. M zice: Right. I need to go shopping.

Tot în biroul directoarei mai sunt niște cutii cu căciuli, mânuși și fulare. Pentru că e foarte, foarte frig.

Cam frumos, zic și eu.