The kids are all right. Pe bune?

19 Feb 2011 by

Nici nu ştiu cu ce să încep.

E un film despre o familie de lesbiene, una medic, una casnică. Ele cresc cu succes 2 copii născuţi în urma fertilizării cu sperma aceluiaşi donator. Copiii sunt complet normali, banali de fapt, fata de 18 ani a intrat la toate facultăţile la care a aplicat, băiatul de 15 ani joacă baschet, fotbal şi alte jocuri de echipă şi are suflet bun, îi plac câinii.

Se presupune că e un film profund. Că ne dă ocazia să aflăm că şi familiile gay au fix aceleaşi probleme ca familiile obişnuite. Capul familiei lucrează mult, câştigă bine şi astfel deţine controlul. Femeia de acasă a renunţat la carieră pentru a creşte copiii şi acum că fata cea mare pleacă la colegiu, caută să se redefinească şi să îşi umple timpul cumva, aşa că se apucă de landscaping. Undeva în cei minim 19 ani de relaţie, cele două femei s-au rătăcit, aşa cum li se poate întâmpla oricăror familii alcătuite clasic, din bărbat, femeie şi copii. Aflăm că, de fapt, căsnicia e un maraton al dracului de lung, că mai uiţi să îl iubeşti pe cel de lângă tine, că mai calci strâmb, alegi prost, faci o tâmpenie sau două, dar speri că într-un final vei fi iertat. Indiferent de sex.

Aaaaa…. ok. Aşa e. De ce însă e acesta un film de Oscar, mie, personal îmi scapă. Anette Benning în American Beauty, da, mi-a făcut o impresie. Filmul în sine, American Beauty, mi-a spus ceva despre familia americană. “The kids are all right” nu mi-a spus decât că e ok să le dai voie cuplurilor gay să aibă sau să înfieze copii, pentru că uite, copiii sunt bine merci.

Pe bune?

N-am nimic cu oamenii care iubesc altfel decât mine. Treaba lor. Vor să facă şi copii? Şi mai bine, un copil te zguduie şi îţi pune criteriile pe alte scări de evaluare, îţi umple timpul şi te învaţă să priveşti cu totul altfel viaţa şi oamenii. N-au decât. Am văzut o mulţime de cupluri straight, complet necalificate pentru a avea copii. Complet nepregătite, iresponsabile, ignorante şi nemerituoase în vreun fel. Şi aveau copii. Şi acestora le-aş spune tot “treaba lor”.

Laur s-a revoltat după filmul ăsta. El nu e la fel de liberal în gândire ca mine şi venind dintr-o societate puternic întoarsă spre protecţia exagerată a femeii, o societate tarată de corectitudinea politică şi sufocată de drepturile minorităţilor, astfel de filme nu fac decât să-i întărească deja solida convingere că, la nivel global, se duce o bătălie împotriva familiei, aşa cum o ştim.

I-am spus că din punctul meu de vedere trist nu e că femeile aleg să se căsătorească tot cu alte femei şi să-şi crească şi copiii în astfel de familii. Adevărul e că bărbaţii din ziua de azi sunt într-o proporţie covârşitoare imaturi, insensibili, egoişti, nu poţi pune bază pe dânşii şi nici prea în serios nu mai ai cum să-i iei, pentru că priorităţile lor sunt total pe din afara realităţii. Buba e că aceşti bărbaţi sunt astfel crescuţi de… femei.

Nu, copiii nu sunt bine. Sorry. Nici ai noştri, crescuţi între părinţi de sexe opuse, dar nătângi, nici ai lor, crescuţi cu sabia excelenţei-întru-demonstrarea-“normalităţii anormalităţii”-părinţilor-lor atârnând ameninţător deasupra capetelor fragile. Copiii sunt bine merci doar atunci când părinţii înţeleg câteva chestii simple. Că au nevoie de dragoste şi atenţie, nu doar de haine de firmă şi cărţi. Că nu sunt varianta reîncărcată a persoanei părinţilor ci ALTĂ persoană, pe care în calitate de părinte, ai privilegiul de a o ghida câţiva ani prin viaţă. Nu-s a doua şansă. Nu-s ocazia de a reface sau a nega greşelile propriilor părinţi. Nu-s cai de cursă pe care îi mângâiem şi cărora le dăm zahăr sau bice, ca apoi să ne putem mândri cu trofeele lor.

Pe mine filmul ăsta nu m-a convins. A avut un buget de 4 milioane de dolari, ca să mă facă să înţeleg că şi lesbienele sunt oameni. Nu a fost un film pentru mine, că eu nu umanitatea lesbienelor o contest şi nici alegerile lor intime nu le deplâng. Dacă mă deprimă ceva, apăi mă deprimă numărul mare de mame care îşi cresc singure copiii, în vreme ce bărbaţii îşi văd de ale lor nestingheriţi în vreun fel, în special în România.

E posibil să nu mă fi prins eu de subtilităţile filmului, din cauza faptului că sarcina te tâmpeşte, după cum am citit nu demult pe net. În condiţii mai puţin hormonale, probabil mi-aş propune să revăd filmul. Acum mi-am propus s-o văd şi pe Natalie Portman în Lebăda Neagră. Poate ea mă convinge.

20 Comments

  1. Diana

    Cred ca pornesti de la premisa gresita: ca femeile care fac copii trebuie neaparat sa abia un partener stabil cu care sa creasca acei copii. Asta e (inca) norma in Romania poate, dar nu e norma peste tot. E mai usor sa cresti un copil in cuplu, dar nu inseamna ca daca n-ai partener, din varii motive, asta e neaparat o problema. E o problema in masura in care societatea te inscrie intr-un stereotip si te pune in categoria “amarita de ea, uite cum creste ea singura copilul ptr. ca… (insert motivul)”.

    • Diana, in primul rand bine ai venit. Acum… Eu nu zic ca e gresit sa cresti un copil de unul singur, nici ca e imposibil; zic ca nu e de dorit. Poti sa ai toate mijloacele materiale din lume si sa-ti privesti copilul cum sufera ca Gigel a venit cu taticul la groapa de nisip. Trecand prin ambele experiente (si cea de familie banala, aliniata la norma si cea de mama singura), iti spun din constatarile facute pe pielea mea si a Irinei ca un copil creste mai bine, mai armonios intr-o familie formata din mama-tata-bunici-copil/copii. Cel putin copilul meu. Cata vreme ca specie avem nevoie unii de altii – femeile de barbati si barbatii de femei pentru a procrea, presupun ca norma e ok. Daca n-ai partener, oricare ar fi motivele, a creste un copil e o provocare. Eu cred ca e nevoie de o mama si un tata. Dar e doar parerea mea.

  2. Am vazut si eu filmul acum doua zile asa ca am amintirea proaspata in minte. Ai dreptate, este mediocru, insa analizand pe ultimii 2-3 ani premierea facuta la Oscar putem observa clar ca trend-ul merge inspre filmele ce transmit un mesaj (fie ecologic, fie moral, etc.).

  3. ceska777

    Aha, ne pregatim de Oscaruri?

  4. Ana

    Nu am văzut The Kids Are All Right. Dar intervin aici pentru a te întreba dacă îi cunoşti stilul lui Aronofsky şi dacă îţi place.

    Despre The King’s Speech nu te-am auzit “vorbind”, eu personal îl recomand cu drag.

    (e a doua oară când suma mea anti spam e 12, ziua mea de naştere :D)

    • Aronofsky are obiceiul de a ma lua prin surprindere de fiecare data. Mie the Fountain mi-a spus un anumit lucru. Citind apoi un interviu pe care l-a acordat despre acest film, am ramas ca vitelul la poarta noua, pentru ca in mintea lui fusese cu totul altceva. Daca ai vazut filmul, tii minte ca erau trei planuri pe care se desfasura actiunea: conchistadorul din vremea reginei Isabela, Savantul care cauta o cura pentru cancer si calugarul care plutea prin spatiu. Mie acest al treilea plan mi s-a parut unul al constiintei, unul al subtilului. Din interviu am aflat ca de fapt calugarul nostru e un om din viitor care se plimba prin spatiu intr-o nava cosmica sofisticata. Whaaat?
      Am vazut azi noapte Black Swan. Ne-am culcat pe la doua si jumatate. In dimineata asta mi-am propus sa ma gandesc ce a vrut sa spuna poetul. Prima impresie a fost de apasare, deprimare, disperare. Probabil voi afla ca, de fapt, e vorba de jertfa artistului ce se identifica pana la mutatie sau nebunie cu arta sa. Oricum, Natalie Portman mi s-a parut foarte buna in rol. Am inteles ca a studiat baletul un an de zile inainte de a incepe filmarile, deci chiar danseaza pe bune.
      Despre King’s Speech, numai de bine am a spune. Cred ca l-am vazut acum o saptamana sau doua. Mi-a placut foarte mult. Apoi am urmarit la HBO premiile BAFTA si ne-am bucurat sincer pentru fiecare nominalizare si pentru fiecare premiu pe care l-au luat. Muzica ni s-a parut cu totul remarcabila si sunetul a fost altceva decat de obicei. E un film pe care l-as revedea.

  5. cristina

    Eu am vazut filmul pe la 5 dimineata, dupa noaptea de revelion, cu grupul restrans cu care petrecusem destul de pasnic, fara ca nici unul din noi sa avem vreo idee de film. Pe noi ne-a distrat, chiar am uitat de somn, iar mie nu mi s-a parut ca se axeaza neaparat pe cuplurile homosexuale, ci pe ideea de familie, de care avem nevoie fiecare si pe care, in ziua de azi ai libertatea sa ti-o cladesti cum simti tu , nu cum ti-o impune societatea. Fata de alte comedii din ultimii ani, mie mi s-a parut tonic filmul, e adevarat cu cateva clisee; pe mine m-a deranjat tocmai paralela fortata intre cuplurile gay si hetero, cred ca nici in cuplurile hetero de azi rolurile nu mai sunt asa clar delimitate ca in trecut. Am scris acest lung comentariu in apararea acestui film, care cred ca trebuie vazut asa cum este : o comedie care te poate face sa te gandesti la ideea de familie, cu personaje destul de vii.

    • Cristina, bun venit si tie. N-am nimic cu filmul. Am cu mesajul si cu concluzia mea de dupa:) A, era comedie? aaaa… ok… deci clar nu mai am simtul umorului.

  6. Anca/Mogosoaia

    Mie mi-a placut mult The Kings Speech. Mi s-a parut fenomenal Geoffrey Rush. Si Black Swan mi-a placut, ai dreptate cu impresia de apasare, mi s-a parut ca Mila Kunis merita premiu pentru o interpretare foarte buna. Dar mi-a placut ca tehnica si atmosfera si muzica. Si m-a convins sa caut si alte filme mai vechi: Requiem for a Dream de pilda, din 2000, super tehnica.
    Si mie The Fountain mi-a spus un anume lucru, mai ales ca venea dupa o pierdere grea personala a sotului meu si a mea. Poate a avut har si i-a iesit mai bine decat a visat 🙂

    Iti recomand Conversations with other women – two actors show: Helena Bonham Carter si Aaron Eckart. Super.

    Weekend placut si ai grija de tine.

    • Multumesc, Anca. Astazi chiar am cerut Requiem for a Dream. O sa caut si Pi. Inteleg ca e bun si ala. O sa profit de zilele ce vin sa imi mai mobilez putin creierul.

  7. Anca/Mogosoaia

    Pi e realizat in alb si negru. E dificil de urmarit. Eu nu am putut.

    Iti mai recomand un site al unei mamici americane din Vestul Salbatic 🙂 http://thepioneerwoman.com/ Scrie si fotografiaza foarte frumos. Si povestea ei de dragoste apare intr-o carte zilele astea in State. Savuroasa, de asemenea (a fost pe site initial)

  8. Anca/Mogosoaia

    Pe Lola o stii? Creatoare de margele romanca, stabilita in Portugalia, la Cascais? http://lolafactory.wordpress.com/

    Simt ca ne plac cam aceleasi lucruri, asa ca iti mai recomand un site http://www.poraquiporalla.com/Pages/a0_Page_index_roumain.html

    La tabul Povestea calatoriei, fotografii si povesti din calatoria pe teritoriul celor 2 Americi, acum doi ani, parte din calatoria in jurul lumii poate… Senzationale

    Si inca unul 😉 http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/

    Enjoy your vacation!

    • Da, ii stiu:) pe toti. Cel mai tare mi se pare viata prin balonul roz. Ala curaj…

      • Anca/Mogosoaia

        Mi-am amintit de unde-i stiu. Tot de la tine. Ha, Ha, Ha Alfa si Omega 🙂 Te las sa te odihnesti

  9. bp

    the kids are… si mie mi s-a parut slab si in afara de citeva zimbete ici colo nu am simtit ca am vizionat o comedie. nu am vazut nici eu substratul, povestea de cuplu (facind abstractie de sexul celor 2) era destul de plata cu mici exagerarari pe alocuri. nu am inteles nici de ce bietul donator aparent “barbatul perfect” a devenit tapul ispasitor cauia i s-au trintit toate usile in nas pe vecie!? in fine, cum a spus si cineva mai sus, americanii si gusturile lor… nu m-am mira sa ia si Oscaruri, doar vizeaza o minoritate, nu?

  10. Mira

    Buna. N-am vazut filmul, am vazut trailerul si mi-a fost de ajuns. Mai in gluma, mai in serios ai putea sa-ti imaginezi ca mesajul e: nu-i nimic fetelor ce daca nu ati gasit barbatul potrivit? puteti gasi femeia!veti avea fix aceleasi dezamagiri! …Glumesc fireste , dar e o posibilitate, nu? Cat despre filme,n-am mai vazut un film bun de la Concertul.

  11. MD

    Mie mi s-a parut ca, daca inlocuiesti femela alpha cu un barbat, filmul e de-a dreptul banal. Facand aceasta inlocuiere, am fi avut o familie traditionala perfecta, doar ca unul dintre parinti nu a putut procrea biologic. Tocmai din cauza asta scenariul mi se pare ieftin si ne-verosimil. Are ceva de demonstrat si o face prost. Chiar nu exista nicio alta diferenta intre un cuplu straight si unul homo? Cum ar fi de exemplu o estompare a rolurilor traditionale versus un parteneriat egal? Si, chiar asa, a fost comedie?

    Nici pe departe nu se compara din punct de vedere emotional cu “The King’s Speech”. Acela are intr-adevar o poveste de spus – si inca in ce fel de bine o spune.

css.php
Privacy Policy