The story of stuff

21 Jul 2011 by

În aceste momente fierbinți, când alții stau la plajă, ori își beau liniștiți cafeaua în birourile lor cu aer condiționat, eu sunt pe cale să încep al cine mai știe câtelea incendiu din viața mea. Adică luni ne mutăm. Adică de azi înainte, ne apucăm de sortat, aranjat, aruncat o mulțime de chestii care s-au adunat aiurea în casa asta mică și pe care aș prefera să nu le mai văd în casa cea nouă.

Trăiesc pe pielea mea “The story of stuff”. Dacă n-o știți, iat-o aici:

The Story of Stuff – Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.

Prea multe jucării. Prea multe haine rămase mici. Prea multe haine încă mari. Prea multe haine nepurtate de la ultima mutare. Prea multe cărți (da, nu credeam să ajung să spun asta, dar, iaca s-a întâmplat și asta). Prea multe.

Urăsc mutările. Deși mergem la mai bine (teoretic), mai frumos, mai mare, mai aproape de ajutor, în acest moment aș face orice altceva decât să-ncep să mă despart de căsuța asta care nu ne mai încape. Am scos cutiile din boxă. Am aruncat florile de la botezul Liei, ca să le fac loc cutiilor, să avem unde le pune una peste cealaltă până luni, când vine camionul. Și mâine sper să vină Ale, să-mpachetăm bucătăria. Când împachetez bucătăria cu Ale, parcă mă simt mai bine. E o rutină, ceva ce facem noi două, ne-mpachetăm bucătăriile. Ea mie, eu ei, apoi din nou ea mie, și-nc-o dată ea mie…

Viață de nomad. La fiecare mutare simt nevoia să fac un foc mare în spatele blocului, pe care să ard toată colecția asta de pal melaminat pe care o tot târăsc cu mine, s-o fac scrum. Pentru un nou început. Dar nu se poate. În parte, pentru că alte bucăți de pal ar costa prea mulți bani. Pe de altă parte, pentru că dacă tot îi schimb pereții, Irina are nevoie de mobiluțele ei, pe care le știe și le recunoaște, ca să nu-i tulbur definitiv universul interior, alcătuit la vârsta asta din obiecte față de care a creat atașamente. Irina deja nu mai știe cum era casa în care s-a născut. Pentru ea, plecăm  în a cincea casă. A doua pentru Lia. Și oare câte vor mai fi? La câte incendii interioare poți supraviețui la o vârstă la care alții își construiesc căsuța de vis de la țară?

Nu, n-am uitat să mă bucur de tot ce am și să mă simt privilegiată pentru tot ce am putut aduna de când am plecat de-acasă cu un teanc de cărți și hainele de pe mine. Sunt conștientă că alții sunt mai săraci ori mai bolnavi, că n-a fost eradicată foametea în lume și încă sunt războaie în plină desfășurare. Dar mă seacă pe dinăuntru tranzițiile de la o cușcă la alta, îmi sorb energia și mă lasă așa, fără stamina, cu o poftă grozavă de a mă ghemui într-un colț cu genunchii la gură, până trece.

Nu trece, decât dacă faci să treacă. Și-uite-așa, deschid prima cutie. Pe ea scrie “books”. De fiecare dată, cărțile sunt cele mai grele.

La bună revedere, deci, prieteni, vom lipsi preț de câteva zile, până reușim să reașezăm computerele, internetul, firele, prizele și toate obiectele pe care încă nu le-am aruncat.

 

Related Posts

Tags

Share This

9 Comments

  1. Hai, strangem din dinti, ca doar asta ne-am obisnuit sa facem, si mergem mai departe! Nici sa stai cu soacra, fara a fi nomad, nu e mai bine!
    Spor la impachetat si despachetat!

  2. de dimineata, cand am intrat sa vad ce ai mai scris, ma gandeam ca sunteti in plin proces de mutare…doare, consuma energie si incrunta fruntile; dar TRECE ! Orice sfarsit e un inceput, nu ?!

    …am incredere ca in putine zile de acum incolo ne vei spune ce frumos e dincolo, ce mare si primitoare e casa noua, cate oportunitati si cate noi planuri va ofera… abia astept !

    pana atunci, va imbratisez virtual si va transmit ganduri racoroase de la Piatra Neamt;

    iar lucrurile de aruncat, cu siguranta ar folosi cuiva care nu le are(ma gandesc, poate gasesti cui sa le dai…)

  3. elena

    poate ar fi cazul sa va ganditi sa cumparati o casuta, nu stiu zic, avand in vedere ca sunteti o familie numeroasa acum. nu stiu daca asta e posibil, poate aveti motive sa nu, dar ma gandesc ca e un grad de stabilitate mai mare.

  4. Alexandra Coliban

    Să fie într-un ceas bun!
    Ştiu perfect ce zici, şi pe mine mă omoară stuff. Am două cutii cu chestii sinistru de inutile, pe una scrie “căcăstuf”, pe cealaltă “căcăstufstock”. Nu le-aş arunca nici moartă.
    Pe site-urile de consiliere anti-cluttering (da, există aşa ceva) se recomandă să bagi în cutii obiectele pe care le consideri inutile, să scrii pe ele data şi să le pui undeva dosite bine. Dacă, timp de 6 luni, nu ai nevoie de niciun obiect dinăuntru, să iei cutia şi s-o arunci tu totul, atenţie, fără s-o mai deschizi.
    Spor la mutat, să vă fie mai bine şi să ajungeţi cît mai repede şi în căsuţa de vis de la ţară.
    te pup,
    a.

  5. Curaj! Si eu care ma plangeam doar pentru ca trebuie sa-mi demolez bucataria…

  6. mama lui andrei

    ar mai fi un punct de vedere….
    desi mutatul si stuff sunt chestii nashpa, aveti posibilitatea sa schimbati orizontul… si peretii… ceea ce aia care au cei 4 pereti cumparati si ipotecati pe cate 30 de ani nu mai au sansa, de acolo ies la plecarea definitiva…
    cherry up

  7. bafta. sa mai faci transporturi de haine pt bebelushii nostri( sunt intr o dispozitie grozava, asa ca mai pun un i)

  8. Ioana B

    Of, Ada, multa putere si rabdare iti doresc! Stiu ca e greu, ca n-ai chef si putere dar gandeste-te ca mergeti la mai bine, la mai frumos, la mai luminos…

  9. oana

    eu ma bucur ca vei fi mai aproape de noi… poate e o mutare pe termen mai lung, sper sa fie cu noroc!…

Trackbacks/Pingbacks

  1. Povestea lucrurilor - Rândurile lui Claudiu Constantin - [...] te uiţi la ceva cât de cât util, care-ţi mai deschide puţin ochii. “The story of stuff”, găsit pe…
  2. Povestea lucrurilor – Rândurile lui Claudiu Constantin - [...] te uiţi la ceva cât de cât util, care-ţi mai deschide puţin ochii. “The story of stuff”, găsit pe…
css.php
Privacy Policy