The world, as we know it

7 Dec 2009 by

Nu ştiu la ce oră v-aţi culcat voi azi noapte, eu pe la 2.30 am cedat. E ora mea, cam pe la 2 mi se înceţoşează privirile şi simt că e musai să leşin puţin, măcar cinci ore, până în zori.

Înainte să mă culc, m-am uitat cu gura căscată la câteva posturi de televiziune. Mi-a plăcut de Radu Morar şi de Cristian Gava, mi-a plăcut de Turcescu, mi-a plăcut de Andreea Pora păruindu-se live cu Nistorescu, am apreciat discursul calm al lui Dan Tapalagă şi am făcut ochii mari când am văzut că ziarul Libertatea deja dădea ca sigură victoria PSD.

Cea mai mare lecţie la aceste alegeri a fost pentru mine împărţită în trei capitole.

Am aflat ce putere are televiziunea şi cum se vând intelectualii.

Am văzut cât de uşor e să invoci sila ca scuză pentru inerţie şi pentru lipsa totală de interes faţă de cei pe care i-au lăsat în urmă mulţi din cei ce au ales să emigreze.

Am văzut ce energii incredibile se descătuşează în poporul român când îi ajunge funia la os. Din ce am mai citit, înţeleg că voturile diasporei au schimbat înclinarea balanţei şi le mulţumesc tuturor celor ce citesc blogul ăsta de departe şi au făcut efortul de a se duce să voteze. Ar fi fost atât de uşor să spună “toţi sunt la fel de ticăloşi, toţi au portiţe şi afaceri şi avocaţi, toţi sunt o apă şi un pământ şi îşi dau mâna peste ţară ca să o fure mai lesne.”

Suntem doar nişte marionete mânuite de grupuri de interese, suntem doar grăunţe de nisip pe plajă, chiar nu avem nici o putere? Da, suntem, dacă acceptăm soarta asta. Dacă ne convingem că e mai simplu să închidem ochii şi, retrăgându-ne într-o tăcere demnă, aşteptăm să îngheţăm. Am citit undeva că zăpada lasă senzaţia că frige atunci când e foarte rece.

Eu nu vreau să mor prin îngheţ. Aşa cum le-am spus tuturor celor cu care am vorbit, vreau să ştiu ce mă loveşte. De aceea mă interesează în interesul cui sunt votate legile. De aceea mă interesează pe banii cui se fac campaniile. De aceea refuz să stau acasă atunci când pot alege, fie şi între două rele, măcar să am conştiinţa faptului că nu m-am lăsat târâtă în mlaştină fără să mă ţin cu dinţii de ultimul fir de iarbă.

Nu va curge lapte şi miere în România, nu îmi fac iluzii, ştiu exact cât de greu va fi. Dar mă bucur să văd că nu suntem morţi, noi ca naţie.

Related Posts

Tags

Share This

14 Comments

  1. Andreea Badran

    Important e ca Geoana s-a culcat presedinte si s-a trezit prostanac! This is what matters! Pupici

  2. Lala

    Andreea :)))))

  3. Pana la urma a contat votul meu!!!!!!!!!!!!!!! Eu la 23:00 am inchis totul si am adormit convinsa de castigul lui Geoana. Parca nici nu mai aveam puterea sa sper!

  4. M-am intors cu mana amortita de la vot. Si am crezut ca mi-a amortit degeaba. Se pare ca nu, astept masaj ;).

  5. Desi nu am votat(cum am scris as fi vrut enorm sa merg la vot) ma simt de parca as fi facut-o! Atat de mult am dorit sa fie bine, atat de mult am urmarit dezbateri, discutii, bloguri, ca sa ma conving ca am dreptate 😉 incat ma simt de parca si vointa mea a fost acolo, alaturi de cele 50 si un pic de procente. Care conteaza.

  6. Catalin

    M-ai dezamagit…
    DAR, e opinia ta, eu personal traiesc printre oameni ca Basescu si m-am saturat de ei pana in gat. Sunt orgoliosi, fatarnici, libidinosi, redusi mintal si oarte violenti. Basescu este in oamenii de pe strada care scuipa seminte, este in atlasul de mitocanie urbana de la gherila si din pacate nu ma reprezinta. Tot respectul, imi esti draga.

    • Catalin, imi pare rau ca te-am dezamagit, dar fiecare dintre noi are dreptul la o opinie. Si n-am zis votati cu X sau votati cu Y. Am zis doar “votati”. E gresit?

  7. he he..lol…pe mine Ada nu m-a dezamagit si sunt ft mandra de ea.intr-adevar..nu a scris cu cine sa votam..nu a facut campanie ..nu a fost lider de opinie.a zis sa mergem la vot si sa avem mintea deschisa.Si la cum o vedem, ca are mintea brici si sufletul frumos….oh really…cine se astepta ca un astfel de om sa il sustina pe prostanacul suprem :)) E slab nene…..slab slab…ce sa caute asta presedinte? :-O Si cred ca si Vanghelie si amicul lor nou,Becali, scuipa seminte pe strada si fac multe altele ;)Deci mitocania e de ambele parti 😉

  8. Ada, eu intotdeauna am apreciat cand exista opinie. In favoarea situatiei cand opinia se schimba in, cum spui tu, inertie si indiferenta.
    Doar ca, sa stii, uneori, aparenta de inertie si sila nu inseamna lipsa opiniei. Inseamna, dimpotriva, opinie, contrara, maniata, dezgustata.
    Sila este o opinie, pana la urma. Doar ca trebuie folosita ca atare, nu consumata in liniste pe canapea. Unii o folosesc sa emigreze, altii o folosesc pentru a-si anula votul. E o optiune, atunci cand nu crezi in niciunul dintre candidati. Mie mi se pare imoral si neconstructiv sa votezi cu cineva in care ai SEMI-incredere.

    Personal cred ca indiferent de cine ar fi castigat aceste alegeri, mari schimbari nu se vor produce. Nu in sensul dorit, nu in locul necesar – e nevoie de mai mult decat 3-4 gesturi bune (politic/administrativ) ca sa se faca primavara in tara.

    Mie una imi pasa de ce se intampla in tara – pentru cei ramasi acolo, numai daca ma gandesc la toti oamenii dragi pe care i-am cunoscut in ultimul an si ceva si tot ma doare sufletul …
    Doar ca sunt convinsa ca nu e datoria noastra, a celor stabiliti definitiv (nu temporar) in afara tarii, sa ne spunem parerea politice.
    Stii de ce?
    Pentru ca singurii care pot estima corect situatia si schimbarile si cum sunt afectati de viata de zi cu zi sunteti voi, cei care traiti acolo, chiar viata de zi cu zi.
    Noi suntem din start in afara lucrurilor.
    Am prieteni care au mers la vot pentru ca au insistat rudele din tara. Oameni care habar nu mai au ce se intampla la voi. Care NU POT avea o justa apreciere a circumstantelor.
    E oare corect ca ei sa-si exprime opinia politica?

    N-am militat si n-am facut expunere de idei pe tema alegerilor pentru ca nu puteam merge sa votez. Si mi s-ar fi parut incorect sa-i indemn pe altii cand eu personal n-as fi facut nimic.
    Dar ma doare si ma sidereaza nu inertia, ci incapacitatea romanilor de a face cu adevarat ceva.
    Stam pana explodam intr-o mocirla. Pana nu ne ajunge noroiul in gura si in ochi, nu ne urnim.
    Mi se pare de necrezut ca de ani de zile trebuie sa alegem intre doua rele.
    La naiba, se poate initia un referendum, se pot schimba legile, se poate da un vot de veto intregii clase politice romanesti!!
    Se poate initia si sustine candidatura unor oameni din afara sferei politice actuale, exista mijloace media care in urma cu ani de zile nu erau accesibile – numai internetul inseamna un instrument folosibil la capacitati incredibile!
    Si cu toate astea toata lumea sta resemnata si asteapta.
    Sa vada cum va proceda raul cel mai mic. Ca si cum ar fi o tara de oameni neputinciosi in intregime, ca si cum nu s-ar putea gasi candidati si carmuitori in stare.

    E o piesa absurda si, IMI PARE RAU, dar inca o data ma felicit pentru ca am ales dezertarea.
    Am fost un cetatean activ si implicat, am incercat, cu forta de care am dispus atunci, sa fac ceva, sa schimb ceva. M-am simtit sufocata, legata fedeles, alienata.
    E clar, locul meu n-a fost acolo.
    Pacat, de mine, de voi, de noi.

    As vrea sa cred ca s-a ales bine. Dar nu pot crede asta, pentru ca, oricare ar fi fost rezultatul, e dezastruos.

  9. Alina, te inseli. Romanii nu sunt deloc in mocirla si cand o sa vii sa bei cafeaua aia cu mine ai sa intelegi tu mai multe.
    Faptul ca in Romania la alegeri se ajunge la 50%-50% voturi, ca exista o polarizare clara in societate intre stanga si dreapta, ca oamenii se misca, se duc la vot, isi exprima opinia, se duc sa voteze la 200 de kilometri, mie toate astea imi spun foarte multe. Foarte multe. Exista speranta.
    Da, sigur, alegem intre 2 rele, sigur e nasol, sigur, ne plangem tot timpul dar hai sa vedem si lucrurile bune pt ca daca toate erau rele si dezastruoase cred ca asistam la sinucideri in masa. Ori… se traieste in Romania, pe cuvant ca se poate. Si cu mai multi bani si cu mai putini bani, injurand sistemul, razand de gafele clasei politice si spunandu-i acesteia, in sfarsit, attention, to all personnel, you are about to self distruct.
    Demersul meu a fost unul singur de data asta: mergeti la vot. Nu dati palme morale de la distanta pentru ca aceste palme morale si voturi anulate vor fi incasate de cei pe care i-ati lasat acasa.
    Atat am spus si am avut cui si ma bucur, ma bucur de rezultatele referendumului, de prezenta la vot, de faptul ca un singur om pus la zid de breasla mea l-a facut knock out pe candidatul care avea in spate un sistem intreg. Ma bucur ca-s vie si vad lucrurile astea, cu riscul de a supara pe cei ce se mira ca nu aleg ce aleg ei sau se declara dezamagiti ca aleg altfel decat credeau ei. Optiunea politica nu trebuie sa ne invrajbeasca, asa cum nu ne certam daca eu n-am mai alaptat cat scrie OMS-ul ca trebuie sau ca m-am intors la lucru inainte de vreme. Dar trebuie sa avem o opinie, fie ca suntem aici sau departe, cata vreme am pastrat cetatenia romana, avem si obligatii nu doar drepturi si dupa parerea mea, cand mai ai rude in tara de care iti pasa, macar pentru ei trebuie sa te informezi.

  10. Pai, Ada, eu sunt de acord cu tine – cata vreme esti legat de tara, trebuie sa ai o opinie informata. Eu sunt in situatia de a avea o opinie mai informata decat cei care-s plecati de 20+ ani (vezi sotul meu, prietenii lui romani de aici). Si pentru ca n-am plecat de mult timp (6 ani) si pentru ca, prin natura profesiei, m-am aflat suficient de aproape de cei care coordoneaza destinele natiunii.
    Cu toate astea, tu insati spui ca eu nu mai sunt la curent. Si te aprob, asa este. Poate ca votul meu (de veto pentru amandoi candidatii) nu ar fi fost deci corect. Zau ca l-as fi dat (asa) si chiar mi-a parut rau ca nu am putut merge (n-a fost deloc dorinta mea).
    Problema mea este ca as vrea (pentru cei ramasi) ca lucrurile sa se miste mai mult decat atat, intelegi?
    Eu poate am pierdut trenul (sau am ales altul), dar as vrea ca indarjirea mea de acum 7-8 ani sa existe in toti cei care au drept de vot in Romania si sa fie folosita ca atare.

    Pe de alta parte, plecand sa stii ca am castigat un pic de obiectivitate, prin distantare, am capatat claritate.
    Nu ca n-as fi avut destula si inainte – cum am mai zis, am facut, ca reporter, campanii electorale (la varf) si cu staff-ul PSD-ului si cu cel al actualului, reales, presedinte. Si mi-e teama ca n-am ramas cu impresii prea bune de la nici unii.
    Asta ma ingrozeste asa de tare, asta ma face sa cred (poate mai mult decat e cazul, zici tu) ca e dezastruos rezultatul – ca toti cei care vin in fata pentru a fi alesi sunt o apa si-un pamant (care prin amestec dau mocirla).

    Cafeaua aia am s-o beau cu tine odata, ori ce-ar fi! 🙂 Si sa fiu iertata pentru romantism, poate ca fetele mele intr-o zi vor contribui cu ceva pozitiv la progresul societatii romanesti.
    Iar ca sa ma-ntelegi mai bine si tu pe mine, te-as invita la o cafea la mine aici (ca, la naiba, sa scriu atata niciodata nu reusesc). Sa vezi cum ar trebui sa arate o normalitate. 🙂

    Te pup, eu nu faceam polemica nicicum, ok? 🙂

  11. Irina

    Iata ce spun studentii plecati la studii in strainatate: “Desi alegerile acestea pe departe nu au fost cel mai entuziasmant lucru, cauzandu-ne tuturor mai degraba o stare la polul opus, cred ca, uitandu-ne la partea plina a paharului, au demonstrat prin faptul ca votul nostru (a celor din diaspora) a rasturnat situatia, ca avem totusi un cuvant de spus – we can really make a difference. Si daca situatia politica este asa cum este (nu are rost sa ma mai apuc si eu sa o descriu, ati facut-o cu totii foarte bine in e-mailurile nenumarate de pana acum) cred ca este de datoria noastra sa folosim acest lucru si sa cautam modalitatea in care ne-am putea implica ceva mai mult in imbunatatirea lucrurilor de acasa chiar si de la distanta.”
    Contam si pe voi!

css.php
Privacy Policy