Time management: 5 rezolvări pentru 5 probleme de zi cu zi

24 Jun 2010 by

Sabina mă întreba ce cred eu despre una din temele eterne în discuţiile şi păruielile internautice între mame şi femei: carieră vs familie. Carieră şi familie? Slujbă călduţă sau carieră reală? Răspunsul meu e că mi se pare foarte greu să le împaci, ori să le faci în acelaşi timp. E foarte greu să fii şi competitiv la serviciu şi super-mamă, super-femeie, super-soţie. Ar trebui ca ziua să aibă mai multe ore.

Dar se poate să le ai pe rând. Poţi să accepţi ideea că în primii trei ani de viaţă copiii sunt ultra-dependenţi de atenţia mamei. Poţi să nu te laşi cuprinsă de disperare la gândul că vor sta atârnaţi în permanenţă de fusta ta şi să le încurajezi independenţa, să le dai, cu măsură, instrumente cu care să-şi umple timpul fără să se tâmpească, poţi să te antrenezi tu pe tine să faci lucrurile în funcţie de cât de importante sunt, sau nu. Până la urmă e vorba de management-ul resurselor şi de cum îţi împarţi timpul şi ce faci cu el.

Trebuie să ştii un lucru minim. Să faci o listă de priorităţi. Să ştii ce e cu adevărat important. Cum ştii ce e important şi cum se rezolvă? Iaca, o listă minimală cu două rezolvări. a este varianta în care  trebuie să le faci pe toate pentru că situaţia economică nu-ţi permite altfel. b este soluţia pentru atunci când dispui de resurse umane. Mă voi adresa acum la plural, pentru că soluţiile sunt unisex, nu mă adresez neapărat mamelor.

1. În casă nu trebuie să fie praf.

a. Daţi-i puştiului o cârpă în mână şi spuneţi-i că are de făcut o chestie extrem de importantă: să salveze mobilele din ghearele prafului care e peste tot. Sau acceptaţi că uneori va fi praf.

b. Plătiţi pe cineva să vină o dată pe săptămână să dea cu aspiratorul şi să şteargă praful. Dacă-i rămâne timp, poate să şi calce. Banii investiţi în această activitate vă cumpără timp cu familia. Timp de dat în leagăn sau de alergat după bicicletă. Sau timp pentru propria persoană, vital în rămânerea cu mintea întreagă a unui părinte care  are şi o slujbă la care trebuie să meargă zilnic.

2. În fiecare zi ne trebuie mâncare proaspătă.

a. Adevărul e că e greu până cel mic ajunge la grădiniţă. Pe urmă lucrurile se simplifică. Doi ani de stat acasă cu copilul v-au antrenat deja în fiert legume şi în gătit mâncăruri simple. Nu vă obligă nimeni să vă reîntoarceţi la felurile complicate, ca la mama acasă. Puteţi inventa propriile voastre reţete, pentru o mâncare mai sănătoasă şi mai uşoară. Într-o familie în care copiii merg la grădi şi adulţii la serviciu, masa de prânz există la sfârşitul săptămânii şi în timpul sărbătorilor legale. În rest, micul dejun şi cina sunt mese uşor de compus. Nu vă mai daţi de ceasul morţii cu tot ce vedeţi prin reviste. Oricum nu veţi găti niciodată la fel de bine ca mama lui, chit că e destul de inteligent să nu recunoască asta cu glas tare. Dacă ţineţi musai să serviţi ciorbiţe şi tocăniţe, transformaţi gătitul într-o activitate comună cu domnul soţ, de o duminică dimineaţă. Eu curăţ legumele, tu tai carnea, eu iau spuma, tu toci ceapa, eu o dreg din sare şi din piper, tu bagi puiul la cuptor. Da, ştiu că-s reticenţi, dar pentru orice există un început. În cazul în care nu vreţi să lăsaţi pe nimeni în bucătărie, pentru că mai rău vă încurcă, asta e. Faceţi 2 oale de ciorbă o dată. O mâncărică de fasole verde cu carne de vită şi o cratiţă de sarmale în foi de viţă. Păstraţi doar un rând de mâncăruri la frigider, puneţi restul la congelator. În acest mod simplu veţi avea mâncare gătită în casă pentru mai mult timp.

b. Revin la ideea cu soacra. Puteţi apela şi la mama. În România nu se prea practică angajatul unei persoane doar pentru gătit. Un hamburger la două săptămâni n-a omorât pe nimeni. Idem, o pizza servită la finalul turei de cumpărături săptămânale. Ce NU trebuie să faceţi e să vă împrieteniţi excesiv cu pizzeriile şi cu firmele de catering. Pe termen lung, mâncărurile alea nu sunt bune. Stabiliţi un meniu de comun acord cu toată familia. Aflaţi ce le place, învăţaţi-i să guste şi să încerce lucruri noi. Încurajaţi-i să-şi exploreze talentele culinare (şi bărbaţii pot fierbe spaghetti, pe cuvânt). Învăţaţi copiii să gătească (Irina ştie să facă mămăliguţă şi paste, desigur, neatingându-se de butoanele de la aragaz ori de marginile fierbinţi ale cratiţelor). Lăudaţi-i deşănţat pentru cel mai banal sandwich pe care au fost în stare să-l compună. Scrieţi pe frigider: mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm.

3. Avem nevoie de haine curate

a. În măsura în care toţi membrii familiei au fost deja învăţaţi să-şi pună hainele purtate în coşul de rufe, arta de a le pune în maşina de spălat se învaţă în câţiva paşi. Explicaţi-le de mai multe ori cum e cu amestecatul hainelor albe cu cele negre sau cu cele colorate, unde se pune înălbitorul şi unde se toarnă balsamul de rufe, pe ce butoane se apasă. În principiu, bărbaţii şi copiii sunt fascinaţi de orice are butoane. Au un reflex necondiţionat de a apăsa pe butoane care aprind luminiţe şi fac zgomote. Încurajaţi-i. Dacă rufele ies roz, ghinion. Ce atâta tragedie, rozul e la modă mereu.  Dar a întinde rufe şi a le pune pe umeraşe colorate, sau pe caracatiţe, sau cu cârlige pastel poate fi un concurs interesant pentru cei mici. Până la urmă, ce vă interesează e să fie atârnate cumva să se usuce. Nu trebuie să fie aliniate. Irina mă ajută mereu la întins rufe. Şi se amuză.

b. Recunosc, nimic nu mă calcă mai tare pe nervi decât întinsul hainelor ude şi apoi pipăitul lor, să văd dacă-s gata. Luaţi-vă o maşină cu uscător. Merită.

4. Soţul poartă zilnic cămăşi.

a. Cumpăraţi 10 cămăşi cu mânecă scurtă şi 10 cămăşi cu mânecă lungă. În acest mod simplu, veţi călca o dată la două săptămâni. În timp ce călcaţi puteţi asculta muzică, puteţi juca bingo cu şosete, puteţi să vă uitaţi la tv (ştiu că puteţi, nu mă păcăliţi) sau puteţi sta de vorbă cu o prietenă pe care n-o deranjează că daţi şi din mâini în vreme ce vorbiţi.

b. Angajaţi pe cineva care să calce rufele familiei. Veţi câştiga timp preţios.

5. Copiii trebuie duşi la karate/balet

a. Şi ce e rău în asta? Cât sunt ei la balet, vă puteţi face unghiile la coaforul din colţ. Sau puteţi să daţi o raită printr-un magazin apropiat. Sau vă luaţi laptopul şi mai terminaţi ceva de făcut. Sau vă întâlniţi cu cineva şi mai vorbiţi şi despre altceva decât despre copii. Sau scoateţi o carte din geantă şi vă mai mutaţi gândurile de la greutăţile zilei.

b. Împrieteniţi-vă cu soacra. OK, există cazul în care acest lucru e de neconceput sau de nerealizat. Împrieteniţi-vă cu părinţii altor copii care merg la acelaşi curs. Faceţi cu schimbul. Angajaţi o bonă.

În timpul pe care îl câştigaţi folosind inteligent resursele umane, puteţi să vă concentraţi asupra a ceea ce vă poate avansa în carieră. Pentru că va veni şi momentul în care uşile de la camera copiilor vi se vor trânti în nas, ei nu vor mai avea nevoie să îi ştergeţi la fund şi lumea va continua să se învârtească.

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. Multumesc mult, super spus:)

  2. comenteaza si tichia mea: mie faza de la intrebarea 5 raspunsul a, fraza a cincea nu mi a iesit NICIODATA cu oameni care au copii, in special cu mamele. reiterez faptul ca eu nu am:D

  3. adelamaria

    Clar si la obiect! Mi-a placut! 🙂

css.php
Privacy Policy