Tiribam Tiribum sau alt fel de a face teatru pentru copii
Nu e uşor să mergi cu copiii la teatru. Pentru cei până în trei ani, un spectacol de mai mult de jumătate de oră e prea lung, mai puneţi la socoteală întunericul şi foiala de la început, presiunea unei săli pline de necunoscuţi, sunetele, luminile, un drum până la teatru, mai ales în traficul de după-amiază al Bucureştiului e chinul suplimentar, una peste alta, pentru cei mici, mici, nici n-are sens să vă deranjaţi, dacă nu e vorba de Baloane Colorate la Ion Creangă.
Repertoriul teatrelor e altă problemă. Mi-o amintesc pe Irina plângând de spaimă că lupul a înghiţit-o pe bunică şi că vânătorul a tăiat burta lupului, chiar acolo, în plin parc. Despre Capra cu Trei Iezi nici nu vreau să mai pomenesc.
Cei mai mari, care deja frecventează grădiniţa, sunt unşi cu toate alifiile şi destul de greu de mulţumit. Deja observă când scenariul nu mai corespunde cu povestea, orice artificiu regizoral e comentat îndelung, se lasă greu prinşi în convenţia care stă la baza spectacolului de teatru: iată, noi îţi arătăm acest cerc portocaliu şi tu trebuie să ne crezi pe cuvânt că e un soare la asfinţit. Noooo. Cel puţin a noastră e plimbată, a văzut teatru, a văzut operă, spectacole multimedia, pantomima. E greu de păcălit, de ţinut pe loc, de fascinat.
Ei, acesta fiind contextul, să vedeţi ce s-a întâmplat duminică seară. Ne-am dus împreună cu Luca şi mămica lui, la Ţăndărică, unde a avut loc un spectacol muzical pentru copii. Am fost invitaţi de prietenii de la Gaşca Zurli. Cum a fost? Se poate citi pe faţa Irinei. Ce a avut acest spectacol deosebit faţă de altele?
Câte puţin din toate. Multe cântecele cunoscute de toţi copiii. De la “Dacă vesel se trăieşte” până la “Are mama o fetiţă”, “Una este Luna” şi alte greatest hits, pe care până şi părinţii le ştiu pe dinafară. Copiii au fost invitaţi să se ridice în picioare, să cânte, să bată din palme, să strige, să dea replici, adică toate acele lucruri pe care de obicei nu le faci la teatru. Că doar la Teatru trebuie să şezi mumos, Bubico.
Ei, nu vă pot descrie energia din sală, dar ce mi-a încălzit inima peste poate a fost lumina şi bucuria de pe feţele tuturor. Părinţii se bucurau de bucuria copiilor. Copiii se bucurau că participă şi ei, au un rol, fac ceva, nu trebuie să stea smirnă.
Văd Gaşca Zurli departe. Dacă vor reuşi să intre în circuitul teatral, au şanse mari să devină stele. Pentru că au fler, ştiu să se joace, simt ce le place copiilor, ştiu să ridice sala în picioare, ştiu să mângâie şi mamele (nu, nu mi-au dat lacrimile când Irina s-a întors spre mine să mă aplaude, că aşa a zis Tanti Prezentatoarea, să aplaudăm cele mai bune mămici din sală, nu erau lacrimi, îmi intrase ceva în ochi.), ştiu să ia energia aia bună şi să facă din ea focuri de artificii. Au muzică, au culoare, au baloane şi confetti, au umor şi mici replici de ţinut minte, strecurate cu abilitate în poveste. Da, Tiribam Tiribum e noul hocus-pocus, genial textierul!
Cu ce pleacă de la spectacol copilul? Cu ideea că formula magică e “te rog frumos”, cu gândul că dorinţele cele mai fierbinţi până la urmă se împlinesc, cu un bob invizibil şi fermecat în palmă, cu un balon în mână şi nişte confetti în păr şi cu un zâmbet laaarg şi ochi luminoşi. Foarte frumos, Gaşcă Zurli. Mulţumim! Preferatul meu a fost Tura Vura! E un rock-star veritabil! Nimeni nu mai cântă la vrăji-măturică aşa ca Tura Vura, vă spun eu. Avem şi poze!
Related Posts
Tags
Share This
Anda, ce frumos povestesti. Am tot insistat la celalalt post in legatura cu acest spectacol, pentru ca: da! noi am avut sansa sa cunoastem o parte din trupa Zurli. Unul dintre actorii de la ei( nu il vad in pozele tale dar e in pozele de pe site-ul lor), a avut o mini trupa la mare, in Cap Aurora.
Stiu exact despre ce vorbesti, am cantat si noi toate cantecele alea, am dansat si eu impreuna cu Amelia, am iesit si noi de acolo, la fel de incantati.
Si faceau asta seara de seara, dedicati 100 % copiilor si facandu-i sa astepte cu nerabdare urmatoarea seara..Eu, adult si eram cu gura pana la urechi la fiecare spectacol. Si nu aveau decoruri pompoase, nu aveau costume iesite din comun, dar aveau atata farmec!
Pentru prima data in viata, am ras cu pofta la povestea ” Hansel si Gretel”, pentru ca au reusit sa o prezinte intr-un mod deosebit si comic.
Tocmai de aia tot intrebam ” unde, cum” si tocmai de aia m-am dezumflat cand am vazut ca nu e pentru toti 🙂
Dar sper si eu ca pe viitor sa aiba cat mai multe spectacole si evenimente, la care sa reusim sa participam.
Lilia, trebuia sa-mi spui. Data viitoare cer inca doua locuri, promit!
Ai avut gura aurită. Au ajuns departe şi sunt iubiţi de muuuuulţi copii. Şi de părinţi, deopotrivă. Exact acelaşi sentiment ca al tău l-am avut şi eu, zilele trecute, când am mers la primul nostru spectacol live cu Gaşca Zurli. Îi vedeam la TV, erau funny. Dar live, face to face e… “pfoaaaa!” Am devenit Zurli addicted şi zău că nu-mi pare rău!