Tradiții de familie

31 Dec 2018 by Ada

Dragă Iolanda, 

Iată, așa cum am promis, câteva rânduri în plus despre tradițiile noastre de familie. 

Despre Borcanul cu Bucurii am scris deja, ne ținem de el, nu constant, dar sunt câteva bilețele înăuntru, ceea ce vă dorim și dumneavoastră. 

Bradul îl facem în jur de 1 Decembrie. Eu am nevoie de lumină și culoare, mă deprimă cerurile gri, așa că am grijă să decorez casa cât mai devreme. Aici decorurile de Crăciun încep să apară imediat după Remembrance Day, care e în Noiembrie. Din păcate, cum vin, așa se și duc, imediat după Boxing Day, cam dispare tot ce e legat de Crăciun în spațiul public, rămân doar luminițele pe care și le pune fiecare pe casă. 

Anul ăsta am plecat cu Laur la o plimbare prin cartier într-o seară, să ne uităm la decorurile de Crăciun. Au fost unele spectaculoase, altele discrete, dar a fost frumos. Nu avem des ocazia să ne plimbăm doar noi, nu mă întreba de ce, habar nu am, așa pică zarurile. Probabil trebuie să ne propunem să ieșim mai des.  De când suntem în Canada, am cumpărat în fiecare an o ramă mică în care am pus o poză reprezentativă pentru anul respectiv. Fiecare ramă are un medalion minuscul pe care e scris anul în care a fost cumpărată. Le iubesc, mi-s dragi și-s prilej pentru măcar o poză în care suntem toți patru. 

 

De anul ăsta ne propunem să facem căsuța de turtă dulce cu Lia și una din prietenele ei în fiecare an. Și tot de anul ăsta ne propunem să mergem la o ceainărie din oraș, pentru un ceai simandicos și un platou cu sandwhich-uri și prăjiturele.

Azi am mers în Streetsville, la câțiva kilometri de casa noastră, la ceainăria numită The Tea Room. Ne-a plăcut foarte tare.

Fetele au apreciat sandwhich-urile cu castraveți și prăjiturelele, eu și Laur ne-am bucurat că am găsit în sfârșit un loc unde puteam vorbi fără să ne acopere rumoarea specifică restaurantelor canadiene. A fost o oră foarte plăcută, în care am gustat câte puțin din toate și am putut să povestim despre cum era pe vremea noastră mersul la cofetărie, cum se toarnă ceaiul și cum se ține ceșcuța.

 

Poate o să vi se pară un mic gest snob, dar eu și Lia suntem mari iubitoare de ceai, avem tot felul de ceainice și ceșcuțe și ne place să descoperim gusturi și arome noi.

Laur a mers de dragul meu, Irina a mers pentru că știa locul, mai fusesem înainte acolo și chiar deasupra ceainăriei era pe vremuri o mică librărie, numită The Book Wardrobe și spera să-și bage nasul în cărți. Din păcate, fiind ultima zi a anului, librarul n-a venit, așa că am rămas cu ceaiul. 

A fost o experiență foarte plăcută pentru toată lumea și sper să putem păstra tradiția asta. Știm că în anii ce vin proabil fetele vor avea propriile lor invitații pentru seara de Revelion, așa că un ceai cu dichis poate fi “our thing”. 

Restul zilei va fi liniștit. Sunt artificii frumoase în Toronto, pe malul lacului, sunt și în orașul nostru, în piața principală, dar e vreme urâtă și e prea frig. Așa că încercăm să adunăm prietenii fetelor pe lângă noi, să le dăm ocazia să se joace și să stea de vorbă. Lia se joacă acum, Irina a preferat anul ăsta să înceapă unul din cursurile de scris ținute de James Patterson pe Masterclass. După cină poate vom vedea un film împreună și gata, s-a dus și anul ăsta. 

Sper că Borcanul vostru cu Bucurii are ceva bilețele în el. Vă dorim toate cele bune, să fiți sănătoși și voioși cu toții! 

Pe curând, în 2019!