Tradițiile se nasc din întâmplare
Am văzut anul trecut (mint, săptămâna trecută) un film cu Danny de Vito. Într-un orășel mic, oftalmologul era specialistul în Crăciun. În fiecare an el organiza colindele, bradul și cursa de patinaj viteză. În fiecare an făcea o fotografie de familie cu toți ai lui îmbrăcați în haine asortate, fotografie pe care o lipea cu religiozitate în albumul Crăciunurilor sale. Oftalmologul avusese o copilărie nefericită (nu putea lipsi acest leitmotiv al cinematografiei americane) cu Crăciunuri petrecute la tejgheaua restaurantului în care lucra mama sa, cu un tată mereu plecat pe drumuri și nici un fel de brad, colind, cadou și așa mai departe. Încrâncenarea cu care se străduia să sărbătorească în calitate de adult Crăciunul era ușor înduioșătoare și genera – evident – multe situații comice. Un film haios din care am ținut minte că tradițiile se nasc din întâmplare, nu din căutări disperate.
Pe 1 ianuarie ne-am trezit destul de târziu. Am mâncat în sufragerie (cine a stat să mai strângă masa la 4 dimineața când au plecat musafirii) apoi cu Lia între noi ne-am cuibărit pe canapea și ne-am uitat la Concertul de Anul Nou de la Viena. Anul trecut eram la Mama Lui în timpul concertului, deci tot i-am văzut finalul. Dar anul ăsta, am stat și l-am savurat pe îndelete. Când s-a trezit Lia, am înfofolit-o și am dus-o-n Cișmigiu. N-am stat mult, că era frig și pofteam la un vin fiert, dar Laur n-are încredere în licorile ce fierb în oale mai mari de 10 litri în aer liber. Așa că ne-am întors acasă și am pus la fiert vinul de țară trimis de Tanti Maria. 1 litru de vin roșu, un măr tăiat în sferturi, o mandarină mică, patru rulouri de scorțișoară. Nici nu știu când am adormit, cu siguranță înainte de a ajunge la fundul cănii cu vin.
Mi-ar plăcea ca asta să fie tradiția noastră în fiecare an. Pentru că – din întâmplare, deloc căutat – a fost un 1 ianuarie frumos, din care a lipsit un singur personaj. Irina are alte tradiții de Anul Nou. Anul Nou e la bunica. Și cât mai există pe pământ bunici, copiii noștri vor fi liberi să-și creeze propriile lor tradiții, cu bunicile și pisicile.
N-aș fi povestit toate astea dacă n-aș fi citit despre Concertul Cristinei. Voi ce tradiții aveți? Și din ce întâmplări s-au născut ele?
Related Posts
Tags
Share This
Noi din concedii venim cu un calendar pe anul urmator (cu imagini din orasul pe care l-am vizitat) si cu o carte de colorat pentru Danut. Partea cu cartea de colorat e nascuta tot intamplator, din luna de miere (cand copilul era in faza de proiect), eram in aeroport si aveam 1,60 euro in monede pe care nu stiam pe ce sa ii cheltui. Si am gasit o carte de colorat care costa fix atat 🙂
Sa aveti un an bun, plin de clipe memorabile!
Eu am vrut sa “regizez” o traditie pentru Catalinuta mea (cea de o seama cu Lia a ta): poze frumoase, la studio, inainte de fiecare Craciun. Ma si programasem la Micul studio, despre care aflasem de pe blogul tau :-).
Dar in preziua evenimentului foto ne-a lovit febra de 40 de grade, apoi ne-am acoperit de bubite dubioase, ni s-a luat sange, am aflat ca avem alergie la laptele de vaca… Nici in ziua de azi nu avem pozele, si parca o superstitie, asa, ma impiedica sa reprogramez…
Maria, mai stai putin si te chemam la marele studio:)
pentru ca mama facea un cozonac minunat, am continuat traditia cozonacului la sarbatori (si numai la sarbatori)… In trei, in casuta impodobita pentru prima data, a fost minunat si nu mi-ar displacea ca toate sarbatorile sa fie asa- linistite in familie.
frumos!
Ani de zile am sarbatorit trecerea dintre ani cu mult fast, impreuna cu un grup de familii prietene la o cabana sau la cineva acasa. Copii desigur ca erau impreuna cu noi si aveau si ei locul lor de distractie.
Asta insa pana intr-un an cand ceva in mine s-a trezit si m-am gandit mai profund la viata si la ce inseamna de fapt ziua de 1 ianuarie. Din acea zi impreuna cu familia mergem in biserica noastra Ortodoxa si sarbatorim pe sf Vasile.
Nu pot sa exprim bucuria pe care o am de cate ori merg la acea slujba de 1 ianuarie.
Incercati.