Transmisiune în direct

15 Apr 2012 by Ada

N-am putut ajunge aseară la slujbă, deși destul de aproape de noi e o biserică (la vreo cinci minute în pas săltat). N-aveam cu cine lăsa copiii și singură pe străzi la 11 noaptea parcă nu-mi dădea inima ghes să pornesc. Am pornit însă televizorul și am așteptat transmisiunea în direct de la Patriarhie. Televiziunea asta este totuși o mare minune, nu e ca și cum ai fi acolo, dar măcar poți asculta predica. Sau mai bine zis, teoretic ai putea. Practic, între slujba de Înviere și meciul de fotbal nu e nici o diferență. Cineva se simte dator să-ți explice în alte cuvinte ce se spune, despre ce e vorba în imagine, ăla cine e și ce caută, de ce a intrat din stânga și nu din dreapta, de parcă n-ar fi clar: iată, suntem la Patriarhie, unde există suficient de mulți credincioși care înfruntă ploaia, ca să asculte slujba de Înviere. S-o ascultăm și noi cu ei. Atât ar fi fost suficient.

Dar nu, reporterul român frenetic nu are liniște nici la asemenea zile mari.

Eu nu înțeleg de ce să te chinui să deplasezi la fața locului o echipă întreagă de oameni și să lași un comentator să bată câmpii. Pro Tv a trimis un car la Sinaia. Cu 10 minute înainte de ora 12, un reporter îl intervieva pe Preotul care (zic și eu) ar fi trebui totuși să-și vadă de slujba lui, nu să dea cu presupusul despre ce poate face BOR să îi aducă mai des pe credincioși la biserică. Este ireal să te apuci să faci istoria mânăstirii Sinaia, să dai, deci, informație de background, când oamenii ăia nici n-au apucat să tragă clopotele și să cânte Hristos a Înviat.  Mai bine taci. Dai cadre frumoase cu umbrele în ploaie, filmezi icoanele și lumânările în căușul palmelor. Dar taci, lași preoții să cânte, le lași lor deschisă calea, nu dai tu din gură, numai ca să te auzi. Să nu credeți că la TVR au făcut altfel. Singurul post unde nu a comentat nimeni nimic a fost cel al Patriarhiei, Trinitas.

Trist.