Trei copii viseaz-o sobă. Nimic despre Alfie Kohn.
N-am fost la Alfie Kohn, n-am citit cartea, mi-a promis-o Bogdana şi abia o aştept să o frunzăresc, pe urmă o dau şi eu mai departe, cui i-o trebui… Nu vă plictisesc cu ce cred eu despre guru de parenting care vin în România şi ne povestesc ce greşit e să te interesezi de notele copilului şi ne îndeamnă să contestăm noi primii autoritatea Tovei care stabileşte zilnic câte ore stau în coasta fiică-mii să-şi facă TOATE lecţiile. Da, da, chiar şi pe alea de la educaţie pentru sănătate (despre asta în alt episod). Asta pentru că eu valsez cu şcoala românească de trei ani şi deja mă dor picioarele de mor şi am învăţat că dacă o calc pe Tova pe bătături nu e bine, nu e bine deloc, m-a pus la punct de faţă cu toţi părinţii din clasă. Atât zic : “Dragă Alfie, copiii tăi sunt bine? Da? Bine. Nu te laud că ai zis să nu te lăudăm”
Deci, nimic despre zeii străini ai parentingului, nu mai am păreri de când am aflat că fiul unei doamne pe care eu o admiram pentru felul în care-şi creşte copiii s-a sinucis, de tristeţe. E vorba de autoarea mea preferată, a scris “Cum să nu fii o mamă perfectă!”. Şi-a dus copilul la groapă, deşi era o demi-goddess aşa, cu simţul umorului şi metode faine de pus plozii pe picioare. Nope. N-a mers, deci citiţi, citiţi tot ce aveţi timp şi vă pică în mână şi vă luminează, citiţi, mergeţi la conferinţe, documentaţi-vă, aşa e bine.
Să revenim.
Trei copii visează o sobă. O sobă de teracotă, cu roţi, că e mai ieftină decât una zidită, una în care să bage nişte lemne peste iarnă da, da. Şi nişte ghete şi nişte hăinuţe şi nişte tot ce mai puteţi da de la dumneavoastră, sărumâna. Detalii la Maria.
Acum treaba cu soba stă aşa:
Ea costă 1000 de lei. Mwahahaha habar nu aveam cât costă o sobă, mi se pare enorm dar asta e. O doamnă, nu spun cine, mi-a oferit 100 de euro deci ar mai trebui fo 600 de lei, să fie să se găsească.
Ce ziceţi? Mmm? vine iarna şi e frig, frig, frig.
Dacă v-am plictisit cu umanitarele, ignore me. Dacă nu v-am plictisit, daţi de ştire. E ultima pe anul ăsta. Je vous jure.
Dar acum cântaţi cu mine
“Trei copii viseaz-o sobă”… Ştiţi ce e grozav la sobe? poţi să coci mere pe ele… să ţii laptele cald. Să usuci mânuşile şi ciorapii uzi. Să pui câteva fire de busuioc şi haaa poţi să coci cartofi. Mda.
Related Posts
Tags
Share This
Eu vin cu 100 de lei. Cum trebuie sa procedez? Unde ii depun? Cui ii dau?
iti trimit mail. Multumeeesc!
Daca-mi dai un cont, pun si eu.
trimis pe mail, multumesc.
Si eu vreau contul
buna! daca imi dai un cont, ai 100 de lei de la mine chiar azi. in amintirea bunicii mele care stia sa faca sobe de teracota si a crescut 3 baieti imediat dupa razboi, fara carti de parenting, doar cu bun simt.
Un cont bancar se poate?
trimit pe mail
Trimite-mi si mie mail. Strange cineva banii si va cumpara soba? Multumesc frumos!
Eu.
Vreau si eu datele contului ca sa pot trimite niste banuti.
Ce varste au copii? putem aduna si haine sau jucarii?
Da! Maria Coman strange haine si jucarii!
Nu stiu cine este Maria Coman, puteti sa-mi dati si mie adresa ei de mail, ce varsta au copiii?
Multumesc!
http://www.maria-coman.ro/2013/11/despre-alexandra-mihai-si-ionut.html
Pun si eu 100
imi pare rau ca nu pot dona nimic.
dar voiam sa ma bag in seama in legatura toate teoriile despre crescut copii. nu-s mama, nu stiu ce voi face, ce voi crede si cum voi proceda cand voi fi; este posibil sa-mi doresc sa ma pot intoarce in trecut ca sa-mi pot trage mie, celei de acu’ doua dupa ceafa “bei femei, spuneai numa’ balarii”. 🙂
dar am citit pe undeva, nu mai stiu pe unde, ca s-ar fi facut un studiu si o gramada de adolescenti sustineau ca percep libertatea pe care le-o acorda parintii si faptul ca nu se amesteca prea mult in viata lor, nu le dau indicatii, ca pe nepasare/neiubire/negrija si nu libertate si-mi ziceam ca a luat-o lumea razna, ba vor libertate, ba nu, ca asta e nepasare.
si, cumva in sprijitul acelui studiu, asta vara o intamplare: eram acasa, la parinti, in concediu, intr-un orasel minuscul. si intr-o noapte pe la 3, de afara se aude mare circoteca. initial am crezut ca-s vecinii conationali, nitel (cam mult) bauti. apoi mi-am dat seama ca vocile erau tinere. a iesit taica-meu afara si a doua zi inca era in soc. o gasca de pustani (cel mai mare daca avea 16 ani, cei mai multi 13-14), cu berile in mana, deja manga stateau pe bordura (in curba; tata sofeaza si stie curba aia cu ochii inchisi- singura sansa sa nu-i iei in plin ar fi fost sa circuli cu 10km/h) si faceau scandal. dupa ce a incercat sa-i calmeze, sa-i trimita pe la casele lor, le-a cerut un telefon sa sune un parinte, la care o pustoaica de 13-14 ani, i-a replicat pe un ton extrem de rece si indiferent “tot degeaba, parintilor nostri nu le pasa de noi, altfel ne-ar suna sa ne cheme acasa”. tata e profesor de mai multi ani de cat varsta mea (nu exagerat de tanara) si chiar ii pasa de copii, ai lui si ai altora (singurele filme la care il vezi “lovit” sunt alea in care copii/tineri sunt in vreun necaz; cand eram mica, mai faceam misto-mi-a trecut). e doua zi inca era in stare de soc, atat din cauza textului replicii cat mai ales din cauza tonului.
asa ca eu as zice ca ceva implicare, niste telefoane, ceva cicaleli, nu strica niciodata. prefer sa tipe la mine ca nu-i dau libertate, decat sa spuna, pe-o bordura, c-o bere in mana, in miez de noapte ca nu-mi pasa de el/ea, ca altfel l-as chema acasa.
parerea mea de acum, mai intrebati-ma peste cativa ani. 🙂
Ady, am sa te intreb! Merci pt poveste.
Buna Ada, as vrea si eu contul. Multumesc frumos!
Am trimis mail, Adina
Sunt câteva bloguri care oferă premii foarte mari în bani pentru a împlini un vis, numai că cineva trebuie să înscrie visul. Dar, fi-ar, nu îmi amintesc sigur și nu găsesc link-urile.
Pe blogul Simonei Tache s-a terminat dar scriau că Dana Rogoz dă și ea 1000.
Multumesc pentru sugestie, Mona.