Trei

17 Jan 2008 by Ada

Ce am învăţat în ultimii trei ani:

Anul 1.
Bebeluşii cred că mamele lor sunt un fel de extensie absolut necesară fără de care e nefiresc să trăieşti, de aceea când n-o văd pe mama, ei plâng.
După 7 minute de plâns ca pentru sfârşitul lumii, bebeluşii cărora nu le e foame, nu le e rău, nu-i deranjează ceva anume ci plâng numai aşa pentru că li se pare nefiresc să fie singuri, ei bine, după aproximativ 7 minute de urlat, adorm.
Colicii nu trec cu nici un fel de picături, trec cu cântec de mamă şi căldură de tată, cu mersul ritmat şi cu legănatul de la stânga la dreapta. Uneori şi schimbarea temperaturii aerului în cameră e leac destul pentru colici de noapte.
Dinţii ies pe rând şi fiecare dinte costă cam trei nopţi. În total copiii au 20 de dinţi de lapte. Nu ies toţi în interval de 20×3 ci durează ceva mai mult decât îmi face plăcere să îmi amintesc.
Bebeluşii au tendinţa de a se sinucide inconştient, fie plonjând direct în cap, fie înghiţind chestii.
Temperatura bebeluşilor oscilează cu uşurinţă între 37 cu 3 şi 41, la intervale de câteva minute. Din fericire oscilaţia e în ambele sensuri. Şosetele roşii înmuiate într-o soluţie de oţet diluat în două părţi de apă fac minuni la febră peste 39.
Este inutil să vă faceţi planuri de călătorie când aveţi un bebeluş. Potrivit legilor lui Murphy, exact cu o zi înainte de plecare, bebeluşul face febră.
Bebeluşii nu dau doi bani pe: biberoane de marcă, hăinuţe de firmă, oale minune, cântar electronic special, jucării foarte scumpe.
Bebeluşilor le plac: cartofii fierţi amestecaţi cu unt şi cu lapte, mărul cu biscuiţi şi sucul de portocale, jucăriile care fac ceva (cântă, au culori, foşnesc, sunt bune de ros) O jucărie minunată, incomparabilă cu orice minune cu baterii este o sticlă de plastic în care puneţi câteva boabe de fasole. E indicat totuşi să vă asiguraţi că strângeţi bine dopul ca să nu îi vină vreo idee să îşi bage fasolea în nas.

Anul doi
Nu toţi copiii merg/vorbesc la fel de repede.
Când încep să meargă, merg oarecum aplecaţi nefiresc înainte, parcă gata să se arunce în cap. Există însă un Dumnezeu al beţivilor care din când în când îşi întoarce faţa şi către cei ce abia s-au ridicat în picioare. Din păcate nu vă puteţi baza doar pe ce face Dumnezeul beţivilor. În anul doi de viaţă al bebeluşului, părinţii sunt mai susceptibili de infarct decât oricând înainte.
Magne B6 face minuni pentru mamele care nu mai alăptează. O oră de libertate poate asigura liniştea casei pentru două trei-zile, în cazul în care mama chiar primeşte cadou această oră doar pentru ea, nu ca să cumpere pampersi şi legume proaspete.
În timpul călătoriilor cu avionul copiilor atât de mici li se înfundă urechile şi îi dor, de aceea ei plâng neconsolaţi. Strânşi uşor de nas, reuşesc să deschidă gura şi să înghită aer. Asta ajuta.
Este inutil să cumperi multe hăinuţe mici şi drăgălaşe, cel mai probabil nu vor fi purtate, copilul chiar creşte ca din apă.
Orice jucărie (fie ea şi identică jucăriei din propria dotare) a altui copil este mai bună şi mai frumoasă şi îi trebuie.
Copiii de un an şi ceva au foarte multă răbdare. Sunt dispuşi să urle până capătă ceea ce doresc. Dacă îi ignori, se servesc singuri.
Scările sunt peste tot.
Copiilor le place să danseze. Copiii iubesc muzica şi gâzele. Copiii se bucură de o păpădie mai mult decât de orice jucărie de plastic. Jucăriile de plastic sunt toxice.
În România nu se mai găsesc decât rar legume româneşti.
Nu în toate magazinele sunt binevenite cărucioarele sau tricicletele. Unii patroni au pretenţia să laşi vehicolul (cu sau fără copil)la intrare. Nu toate magazinele au rampe. Nu toate autobuzele au rampe. Nu toate trotuarele sunt uşor de coborât/urcat.
Pe lume există şi oameni amabili care te ajută să urci/cobori din autobuze când ai un cărucior cu tine.

Anul trei

Copiii când încep să vorbească nu se mai opresc.
“De ce” nu este o tortură ci doar dorinţa lor de a afla ceea ce presupun că tu, atotputernicul şi atotştiutorul evident că ştii.
Copiii cred tot ce le spui.
Copiii ştiu cum să te facă să te simţi extrem de vinovat pentru orice.
Zahărul este un drog. Supradoza de zahăr se manifestă prin învârtit în cerc şi alergături bezmetice pentru perioade de timp îndelungate.
Copiii copiază ce văd în casă.
Copiii cred că mama lor este cea mai frumoasă din lume indiferent cum arată mama şi că tatăl lor este cel mai puternic din lume indiferent cât de puternic este el în realitate.
Copiii suferă cumplit când sunt uşuiţi şi nu pricep de ce nu te joci cu ei toată ziua.
Copiii devin dependenţi de televizor. Desenele “pentru copii” sunt ilogice, urâte, violente, conţin limbaj neadecvat vârstelor mici. Copiii visează urât din cauza desenelor animate.
Copiii deduc, ţin minte, fac legături, mint cu nonşalanţă, au memorie de elefant şi auz selectiv.
Nici o jucărie nu durează mai mult de 2 săptămâni. Cărţile de poveşti sunt eterne. Fraţii Grimm erau nişte psihopaţi obsedaţi care ar fi trebuit să se caute înainte să se apuce să scrie. Capra cu trei iezi e un adevărat film de groază iar Albă ca Zăpada şi Bambi pot crea probleme pe termen lung.
Laptele la pungă e mai bun pt copii decât UHT-ul.
Carnea de pui de fermă e injectată.
Ouăle de ţară sunt periculoase.
Mezelurile din comerţ conţin E-uri şi glutamat de sodiu.
Dermatita atopică poate fi o adevărată pacoste.
Pâinea de casă e cea mai bună pâine din lume.
Mirosul de pâine caldă poate să însemne că suntem acasă.
Nicăieri nu e ca acasă dar există şi grădiniţe ok.
După aproximativ două săptămâni de tantrum şi lacrimi, copilul se obişnuieşte cu ideea că trebuie să meargă la grădiniţă. Faptul că îţi duci copilul la grădiniţă nu înseamnă că-l abandonezi sau că eşti o mamă rea.
În primele luni de grădiniţă nu doar copiii iau toţi viruşii posibili ci şi părinţii lor, bunicii şii cunoştinţele care mai trec prin zonă.
“Nu mai am a-pi-căăă/Nu mai am a-pi-căăă” lălăit la nesfârşit e doar un alt cântec de leagăn pe care copiii şi-l cântă seara.
“Tati mă bate” nu e întotdeauna un adevăr.
Copiii visează color.
Copiii ţin morţiş să îşi asorteze ghetele la haine, paiele la pahare, linguriţele la farfurii, agrafele la culoarea pereţilor.
Cel mai frumos lucru pe care îl poţi auzi de la fostul tău bebeluş este “mi-a fost dol de tine, mami”.

Mâine intrăm în anul patru.