Ultima zi de vară, prima zi de școală și-un camion cu margaritas după ora cinci

8 Sep 2015 by Ada

Am supraviețuit! Ura! I did it! Sunt încă vii copiii mei, mulțumesc, Doamne, că lungă mai fu vara și pe alocuri foarte călduroasă, umedă, lipicioasă și nesuferită.

Să tragem linie:

Am vizitat patru lacuri și tot atâtea plaje. Am văzut castele de nisip, Legoland, Raiul trampolinelor, am adunat scoici de apă dulce, bețe, frunze, flori, paie, ne-am delectat cu negrese cu înghețată, frișcă și cireșe puse moț, ne-am scăldat pe pofta inimii și-n lacuri dar și-n piscină, am citit, ne-am plimbat, ne-a fost și cald, foarte foarte foarte cald, ne-am uitat și după stele. Am hrănit păsările cerului și am mângâiat pisicile de prin parc, am căutat fluturi și ne-am bucurat de grădina noastră suspendată din balcon. Irina a recuperat patru manuale de engleză și a durut-o în cot de pretențiile mele cu matematica. Am avut casa plină de copii (ai mei, ai altora), am băut cafele, am mâncat înghețate și burgeri și cartofi prăjiți, ne-am înamorat de bagels cu unt sărat și de english muffins cu stafide și scorțișoară (vai, vai, dieta mea) și ne-am făcut suma de cinnamon buns.

De-acum, gata. La treabă, copii și mămică, viața nu stă în loc.

Să vedem cum începe școala în Canada.

Școala începe marți, că luni am avut Labor Day (un fel de 7 septembrie muncitoresc, când tot canadianul mai face o baie în piscină și mai frige un burger pe grătar). Coincidență sau nu, 7 septembrie a fost zi caniculară, doamnelor și domnilor, așa, ca la vreo 39 real feel cu un pic de umezeală, o ploicică și niște vânt, cât să leșini cu totul), așa că ne-am bălăcit o vreme, apoi am mai schimbat cinci vorbe cu vecinii de aceeași naționalitate și pe la zece am reușit să culcăm copiii.

N-am cumpărat nimic. Ghiozdanul Irinei de anul trecut e în stare perfectă. Avem un snop de creioane și pixuri luate pe parcursul anului. Un alt snop de foi de mate și unul de ~~română~~ dictando și niște dosare de la dollar store. Avem și manuale moștenite de la alți copii români, dar asta e doar pentru că părinții școliți în patria mumă sunt duși cu pluta și dacă nu văd ei exact ce face plodul la școală, nu dorm bine. Am bifat și Canadian Curriculum de-a cincea, no problemo. Deja Irina a parcurs primele 9 lecții de engleză și e ușor plictisită, așteaptă proiectele de la Human Body. Am prins-o în seara asta răsfoind atlasul de anatomie primit de la Beatrice (mulțumim!) dar fiindcă era deja 10.15 i-am stins lumina fără drept de apel.

Probabil că vă întrebați cum mai stă copilul Capricorn cu engleza. Prea bine. Enervant de bine. Good Luck with that, Mr. E., she is aaaalll yours. Ah, ura, încă îl avem pe Mr. E., hip hip hurrah!

Săptămâna trecută, când cronometram cam cât facem pe jos până la școala cu Lioara, Irina turuia:

“Uuuuh, uuuuh mom, I can’t wait for grade 5 to start! we’re studying the human body this year, mom, the heart, the respiratory system, the brain and… I can’t remember the other one… And we’ll have so many awesome projects, we’ll build a house, mom. And I get to go on the ski trip this year! And skating, and swimming! And I’ll be a monitor on recess, uhuuuuuuu!”

Da’ mai respiră, Puiule! mi-a venit să-i zic. N-am avut inimă, era prea încântată de perspectivă.

Cam așa. N-avem uniforme. Regret. Că ea ar vrea să se ducă la școală în colanți și nu prea mai e cazul, if you know what I mean. Încă nu știu cu ce se îmbracă în prima zi de școală, am călcat un tricou și o fustiță dar și fustița cu pricina îmi pare cam mini, ah, unde-s sarafanele frumoase de la școala 117, alea chiar îmi lipsesc, așa plăsticoase cum erau ele. Nu-i nimic, săptămâna asta mergem să căutăm fuste de școală. Două perechi de pantofi sport și pa, copile, că deja porți 37, la nici 11 ani. Case closed.

Cum începe grădinița?Grădinița începe joi. Mâine merg la grădi doar cei de la Senior Kindergarten, Juniorii sunt introduși pe rând, să nu plângă 25 deodată, să plângă în serii de câte 4-5, că-s mai ușor de distras. Lia e la clasa doamnei F. I-am luat ghiozdan și lunch bag. Un rând de haine de schimb, două rânduri de pantofi. Succes și ție, puiule, drum bun, Doamne-ajută, să fii sănătoasă, să nu trebuiască să te ținem prea des pe-acasă.

E sărbătoare mare aici reîntorsul la școală, nu de alta, dar taberele-s scurte și scumpe și toate activitățile se plătesc cu zeci de dolari.

Am înscris domnișoara la Girl Guides (și cât am râs când i-am citat din “Up” – “Hello, my name is Russel”, am rugat-o să nu ne treacă strada și să nici nu ne plimbe prin grădină. Apoi am râs cu alt râs când am aflat că Girl Guides AU uniformă, hi, hi, și nu costă decât vreo 100 de coco cu tot cu eșarfă, insignă, bandulieră etc, etc, etc…) am trimis-o și la volei, dacă mai stăm nițel mai bifăm un sport, mă ocup săptămâna asta. Pitica se cere la înot, studiem, bazinele-s cam departe, am dibuit unul la câteva minute de mers cu mașina, încă ne gândim.

margaritas truck Dar acum dați-mi voie să vă povestesc despre camionul cu margaritas…

Toată vara am auzit camionul cu înghețată clinchetind prin complex. Dacă închid ochii, aud muzica. E drăguță, făcută să ți se lipească de creier și să te facă să salivezi numai la gândul că trece prin fața casei tale camionul ăsta cu un nene care are înghețată și de-aia, și de-aia și de-ailaltă…

Și pe undeva în lumea asta vorbitoare de engleză, o mamă a inventat camionul ăsta cu margaritas.

Nu că ar fi mișto? Ca un fel de camion cu înghețată, numai că e cu margaritas…

Vă doresc un an școlar bun. Fără teme prea multe. Fără ședințe prea multe. Fără auxiliare prea multe. Fără toate lucrurile mici, meschine, care pe noi ne-au împins peste Ocean.