Un brad frumos! ediţia 2013
Am ştiut că n-o să am linişte eu cu mine până nu-l văd terminat, de când l-am găsit gata să fie printat. Am ştiut că Lia se va mânji cu vopsele dacă încerc să îl pictez. Sincer, cred că cel mai bine ar fi ieşit în creion, dar, ce surpriză, în casa mea cu şcolăriţă şi toddler, ia creioanele colorate de unde nu-s, că nu-s. Nici măcar creioanele mele colorate nu mai erau de găsit.
Am cerut ajutorul Ioanei. Ea şi-a adus pensulele cele bune şi culorile cele mai frumoase şi ne-am apucat pe la ora 16… I-am pus Liei filme să stea locului să nu mânjească toată casa şi pe sine, după ce am încercat, fără succes, să o păcălim că se descurcă foarte bine şi cu o pensulă uscată şi o cănuţă goală, dar ştiţi, pe Lia n-o mai poţi duce de nas chiar aşa uşor…
Ne-am apucat deci, pe la patru şi ceva. Aveam în stânga o pungă uriaşă cu carioci cu vârf subţire, aşa de subţitre de mi-am blestemat zilele în următoarele ore. Ioana a pictat fondul verde şi trunchiul maro. A zăbovit şi ea pe câteva detalii din desen, aşa, de distracţie, sau pentru că eu mă plictiseam de o anumită planşă ori Irina era căscată şi nu făcea ce trebuia. Dar ce frumoase desene şi ce fain ar fi ieşit dacă nu le-am fi făcut pe grabă… Nu că nu-s frumoase şi aşa, dar ar fi putut fi şi mai frumoase.
Ioana a plecat la ora 9. Irina cu regret s-a dus la culcare la aceeaşi oră 9. Văzând desenul întins pe covor, Lia se tot chinuia să îmi arate renii. Din toate micile detalii, ea văzuse renii, despre care ştia că-s reni doar pentru că aveau coarne în formă de crenguţe, altfel putând ei fi la fel de bine şi vaci sau alte animale. Dar ea i-a văzut. Am dus-o pe sus în pat.
Eu şi Laur am reuşit să-l asamblăm la ora 1 şi 16 minute în noapte. Nu ştiu dacă din cauză că a fost lună plină n-am avut stare până nu l-am terminat. Ce pot spune e că mi-a făcut bine atâta colorat, am colorat cât pentru tot anul. Cel mai mult mi-a plăcut să refac contururile după ce am decupat părţile inutile. Când a venit momentul asamblării, am rămas cu gura căscată. Desenele se îmbinau perfect! muchie pe muchie, vârf pe vârf, absolut minunat gândit de cei ce l-au conceput. Inginerul nu s-a lăsat impresionat, şi-a dat seama imediat că a fost probabil făcut în Autocad… Autocad sau nu, pentru mine, cu mintea mea artistico-împrăştiată, fiecare foaie ce se lipea exact cum trebuia era o minune.
La 1 şi 16 am fost gata de poza finală. Rămâne acum să aflăm unde îl punem.
Ce aş fi făcut altfel dacă nu aş fi făcut cum am făcut:
L-aş fi colorat mai pe îndelete. A fost un hei-rup, ar fi putut fi o călătorie întreagă.
Aş fi folosit creioane sau carioci cu vârf de pensulă (da, există, noi am avut câteva în seturile de la Djeco, din păcate doar nuanţe de maro şi verde, două-trei mai vii… şi majoritatea uscate, nu întrebăm cine nu le-a pus capacul. )
Aş fi printat şi o poză cu tot bradul, ca ghid. Multe desene de pe margini sunt colorate destul de aiurea pentru că nu ştiam ce colorăm.
Aş fi vrut să pot plastifia planşele, aşa cred că ar avea mai multe şanse să reziste la atacurile cariocilor Liei, pe care le anticipez cu durere în suflet.
Aş fi cumpărat un lipici bun pentru hârtie, din păcate scotch-ul folosit de noi nu e cea mai fericită soluţie.
M-aş fi bucurat mai mult de proces în sine, nici nu ştiu să spun de ce mi-a venit asta în gând, cert e că mi-ar fi plăcut să am mai mult răgaz să fac lucrurile mai atent.
Dacă vă apucaţi de colorat bradul ăsta, când ajungeţi la partea de tăiat şi îndoit marginile, fiţi foarte minuţioşi şi pliaţi fix pe liniile punctate.
Ştiaţi că există şi un ou de Paşte?
Da, da, azi mă duc să-mi cumpăr creioane!
Thank you, Mr. Printables for this joy!
Related Posts
Tags
Share This
Bravo, arata minunat! intr-adevar, cred ca e frumos sa te apuci din timp, sau sa fie o sezatoare cu mai multi…ca sa creasca si mai mult placerea lucrului. Va fi o adevarata provocare sa-l pastrezi!!(daca ai de gand…)
Ana, imi pare rau ca nu am stiut de el la vreme, era grozav pentru Atelier.
Ho, ho! Ii tineai toata luna decembrie! Si pe noi…sa dam o carioca de ajutor!!
WoW! Frumos de tot! Felicitari! CRed ca Mosul va aprecia mult atata munca si rabdare.
Merci, Ceska! Sper sa fie un Mos dragutz:)
Exact pt Mos m-am gandit si eu sa-l printez si sa-l pun sub brad, sub forma de teanc, pt cei trei pictici ce vor fi in casa noastra de Craciun, sa fie de lucru in zilele urmatoare 🙂 Nu stiu ce va iesi dar distractia va fi mare 🙂
Deci foarte multumim pt idee si link, si foarte-foarte-foarte multumim pt indrumar!
Eu ma gandesc sa-l asamblez intai si apoi sa-l coloram, din fericire beneficiem de o masuta generoasa in sufragerie 🙂 Si clar printat si schita mai mica pt orientare 🙂
Si UAAAAAAAAAAU!!! Acum m-am uitat la poze, v-a iesit super-super-super!
Clar il facem 🙂 Chit ca o sa-mi printez unul doar pt mine, sa la lafai in voie, daca nu iese cum trebuie prima varianta 😀
Si face fff bine la cap sa mai bibilesti cateceva de genul asta, am vazut cat m-a bucurat pe mine “masina de spalat”, tot asa cu lucrat pe furis, pana in noapte 🙂
O minunatie de brad v-a iesit!
Foarte frumos a iesit! Felicitari pictoritelor!
super bradutz! felicitari! mai avem si noi putin si il terminam. am facut o varianta ceva mai micuta, nu am setat bine din imprimanta orientarea, dar va fi perfect asa. o sa il lipesc pe perete langa patul baiatului, sa il vada la prima ora cand se trezeste dimineata 🙂