Un fiasco cu strigături

26 May 2012 by

Eu știu că dragostea trece prin stomac. Cred în vorba asta, s-a verificat în atâtea rânduri că nici nu mai stau să mă gândesc dacă da au ba, așa e,oricum ceva tot trebuie să mâncăm, și dacă tot sunt la cratiță, măcar să fie bun, gustos, arătos, îmbietor sau măcar aranjat frumos pe farfurie. Îmi și place, de ce să nu recunosc.

Încă hrănindu-ne din amintirea celor două cine minunate de la JW Steakhouse, am hotărât să-i fac soțului o surpriză și să prepar acasă ceva care să fie cât mai aproape de minunile de cinci stele. N-am ajuns la Metro să cumpăr vită argentiniană și rău am făcut. M-am mulțumit cu un mușchi legat cu sforicele cumpărat de la Real. Am sunat-o pe Ale s-o întreb cum trebuie tratată vita în general. O fi nevoie de vreun baiț? O fi nevoie de vreo pre-preparare, ceva?

– O tai de două degete și o pui pe grătar.

Ale are răspunsurile exact în forma în care le caut eu. Simple și la obiect.

Am purces la treabă. Am uns tigaia cu câteva pufuri de ulei de măsline, ca să existe totuși o minimă peliculă de manevră. Am pus ciupercile, mușchiul și roșiile cherry (cum am văzut eu la resto).

Cu termometrul pentru fripturi la îndemână, am perpelit bine carnea pe toate părțile, am sucit-o în fel și chip, să mă asigur că se pătrunde peste tot și că atunci când va ajunge la 160 de grade Fahrenheit (deh, sculă canadiană) va fi chiar medium rare, cum scria în ghid. Afară turna cu găleți și cu pisici. Perdeaua de apă era așa de groasă și rapid curgătoare că fumul meu din bucătărie nu apuca să se evacueze deși fereastra era larg deschisă.

A durat ceva mai mult decât mă așteptam. După vreo jumătate de oră  rezultatul arăta cam așa:

– Nu-i rău, a zis soțul.

Dar așa e el, politicos și drăgălaș. OK, n-a fost rău dar nici n-a încăput comparație cu bunătățile despre care am mai povestit la începutul săptămânii.

– N-ai carnea, n-ai sculele și nici tehnologia, a încercat el să mă mângâie.

Așa e. Mi-ar fi trebuit un grătar ca al lor, niște carne de-aia și tehnica marilor gratargii de la Marriott.

Ce-am vrut să zic cu povestea asta, stimați cititori:

1. Nu tot ce e frumos e și gustos.

2. Vita românească nu e prietena mea, decât pentru ciorbe și rasol (e posibil totuși să fie la mijloc lipsa mea de îndemânare, nu mă pot pronunța).

3. E ok să încerci să faci lucruri ca-n filme.

4. E ok să și greșești.

Week-end plăcut, dragii babei!

Related Posts

Share This

6 Comments

  1. nina

    Dupa ce a facut o crusta in tigaie, oare nu trebuia carne pusa in cuptor?

    • mariana

      eu mai stiam ca merge unsa cu ulei de masline (ca sa nu se usuce banui) si tinuta pe gratar/in tigaie 2 minute pe fiecare parte

      ce am facut eu in felul de mai sus si a iesit ok era o carne de jumate/un centimetru grosime deci nu as baga mana in foc ca in 2+2 minute se fac si steak-urile mai groase 🙂

      oricum prima poza arata foaarte bine 🙂

  2. Ale

    Singurul lucru pe care nu-l ai e carnea. Aia argentiniana de la Metro e mai aproape de ce vrei tu. Nu e vb nici de tehnologie, nici de scule.

    Daca te mai tin nervii sa mai incerci o data, inceaca o carne de la un magazin arabesc. Pana ajungi tu la Metro si te falimentezi 😀

    Reguli:
    – N-o sarezi
    – O lasi sa se incalzeasca la temperatura camerei, adica n-o pui rece din frigider direct pe gratar/ tigaie/ orice ai
    – N-o intorci decat o data, fara s-o intepi cu fruculita

    Nu mai plange baby (era un cantec)

  3. Lavinia

    Muschi de vita gasesti mai bun la Carefour si iti recomand si vrabioara,e mai frageda.Eu o las la macerat 1-2 ore inainte cu putin ulei,sare si piper.Vita argentiniana is the best dar e si scumpa si la Metro eu am vazut fileuri mari…ca pt restaurante.Secretul e sa ai gratarul bine incins si sa pastrezi flacara medie spre mare.Asta am mancat si noi aseara 🙂

  4. cris

    daca ai o tigaie antiaderenta buna nu mai trebuie sa pui deloc ulei, dar tigaia trebuie incinsa bine, carnea sa nu fie direct din frigider (dupa ce spalam carnea o uscam cu un prosop de bucatarie); carnea se sareaza dupa ce e gatita si se lasa sa se odihneasca 5 min., acoperita pe o farfurie, inainte de a fi servita
    daca nu avem un gratar de fonta bun si suficient de mare, nu e o idee buna sa punem legumele si carnea in aceeasi tigaie, mai bine le gatim pe rand
    incearca si carnea de vita de la Mega Image daca iti e greu sa ajungi la Metro

  5. manuela

    Păi o jumătate de oră e enorm, eu țin vita (tot asa, tăiată de două degete) cam 6-7 minute pe o parte, 6-7 pe cealată parte, si încă un minut pe fiecare muchie (latură). Nu folosesc niciun termometru, nu cumpăr vită argentiniană, cumpăr vită de la măcelărie din piață, si iasă foarte misto, moale si gustoasă. Tot secretul e să nu o gătesti prea mult, că se face talpă. Si avută enorm să o ții în baiț de pe o zi pe alta (eu folosesc de obicei vin rosu, ulei, condimente). Mai încearcă o dată, zău nu e greu, dar nu depăsi 15 minute de gătit cu totul, pe o tigaie sau un grătar foarte bine încinse.

css.php
Privacy Policy