Un munte de narcise
Cineva acolo, acasă, se gândește la mine și-mi trimite un munte de narcise, pe care nu pot să nu-l împart cu voi, așa, cu un nod în gât și vreo zece lacrimi în colțul ochilor.
N-am văzut niciodată ceva la fel de frumos. Și parfumul e în nări, n-ai teamă.
Mulțumesc, Iulia, am să mă revanșez.
Aștept și de la 2 Mai, dacă ajunge cineva.