Un pui de somn şi-un înger bun…

23 May 2007 by

– Pe-acolo vea Ina!
– Nu, mămico, suntem pe stradă, nu pleca de lângă mami!
– Nu pleacă lângă mami Ina!
– Păi să nu pleci! Stai aci!
– Camalaua! Tus vea Ina!
– Vrei să te urci pe macara?
– Daaaa!
– Ce să faci tu pe macara, mamă?
– Lâcleasă Ina!
– Ce face?
– Lâcleasă!
– Lucreaaază! Ce lucrează Ina?
– Case!
– Bravo, Irina! Pentru cine faci case?
– Mami!

Acum că am rezolvat şi problema casei, putem merge mai departe, spre salteluţe, să facem “doing-doing-hopa-tus! Cade Ina, lidica Ina…”. E după-amiază şi ne întâlnim în parc cu buni Gabi şi cu Maria, cu Cela şi cu încă vreo trei pitici, culeşi pe loc, la groapa de nisip. Pentru că trenuleţele mai trebuie să şi doarmă, la maşinuţe mami nu poate să alerge iar de dat în bărci nu se pune problema fără tati, opţiunile sunt limitate: fie sărim pe salteluţă, fie căutam butu male (băţul mare) sau ondulat (după caz) să-l punem să facă nani în canal, fie luăm copilul pe sus, să nu mai ţopăie în noroi şi prin bălţi, sau facem bau la obelisc: primul bau, al doilea bau – câte spaţii decupate în metal ne permit să iţim căpşorul şi să facem bau…

Ajungem acasă pe la opt şi jumătate, când încă e lumină şi e dificil de convins copilul că e vremea să mai şi dormim.
– Nu noapte acum! Plimădala acum!
– Da, iubito, e primăvară dar şi primăvara se face noapte. Ai să vezi că în curând se întunecă.
– Nu acum!
– Ei, nu chiar acum, în vreo cinci minute. Ce vrei să papi?
– Uou!
– Nu se poate. Altceva?
– Dincă bejă!
– N-are mama. Altceva?
– Lal!
– Caşcaval! Cu pâiniţă rotundă?
– Daaaa!

După ce stabilim meniul de seară, mergem la baie (unghi e babosu? – unde-s baloanele de săpun) cu mama raţă, pe care trebuie să o spălăm bine, bine, fără să o stropim pe mami! Pentru că biata mami, la capătul unei zile pline, încă îmbrăcată în hainele de stradă, numai să fie stropită din cap până în picioare cu apă călâie nu are chef. Interdicţiile astea însă sunt raportate la forurile externe. La ultima deplasare în ţara bunicii, copila n-a mai vrut să vină acasă. A cerut azil. Pentru că acasă nu are creioane colorate (n-are decât vreo cinci seturi diferite, dar deh…) şi mami n-o lasă să facă pleasc-pleasc în cadă.
Ceremonialul de duş se încheie cu un “pusssst” – un puf de deodorant pentru baie şi apoi cremuirea din cap până în picioare cu diversele unguente pentru feluritele bube pe care Irina le produce aproape în fiecare zi. Masa de seară nu durează foarte mult, pentru că acum fetiţa doarme în patul mare, unde o aşteaptă un pui de somn, bătând din aripioare, “fâl-fâl-fâl”, nerăbdător să-i cânte “Nani, nani, puiul mamii”

– Unghi e?
– Cine?
– Puiu tomn!
– Aaaa, puiul de somn nu vine decât după ce închizi ochişorii…
– Unghi e?
– La tine în cameră. Aşteaptă să te bagi în pat şi să închizi ochii, să vină să-ţi cânte.
– Si lasul!
– Lasul? care las mamă?
– Lasul, doamne-doamne!
– Ahaaa, îngeraşul. Şi îngeraşul aşteaptă să adormi, să te ia în braţe… şi să te legene…

Cuibărită printre pernele cu care tati baricadează marginile patului mare, Irina aşteaptă să vină puiul de somn şi îngerul bun… Când să sting lumina, se apucă să strige:
– Tatalnotu, mami!
– Poftim?
– Tatalnotu!
– Ah! Tatăl nostru! Corect…

Spun rugăciunea şi ies în vârful picioarelor, să nu sperii echipa de noapte. În camera mică doarme zâna zânelor şi minunea minunilor, frumoasa frumoaselor…
– … din lume!
– Da, mămico, cea mai frumoasă din lume… Cine e cea mai frumoasă din lume?
– Ina!
– Eşti sigură?
– Nu, mami!
– Mami e cea mai frumoasă din lume?
– Da.
– Noapte bună!
– Gudbait!
– Nu good bite, good night!
– Na’naaaait!

De dimineaţă, pe la cinci (sau dacă am noroc, poate pe la 7 fără ceva…) Irina năvăleşte în dormitor, se opreşte direct la cremele de pe noptiera mea şi începe să mă mânjească, sârguincioasă, pe faţă.
– Ale bube mami! Dai chemă! pală pielea!

Aşa e. Sunt cea mai frumoasă din lume dar am bube şi crema repară pielea. Spre norocul meu, Irina a învăţat repede că borcănelul cu cremă de culoarea piersicii e pentru faţă, gelul transparent e pentru picioare, iar crema roz e universal aplicabilă.

– Bună dimineaţa, Irina!
– Neaaataaaa.
– Ai dormit bine?
– Ndaaa.
– A venit puiul de somn?
– Da.
– A cântat?
– Da.
– Cum a cântat?
– Naaaaani naaaani… pu-iuuuuul maaaaaaaa-miiii!
– Dar îngeraşul a venit?
– Da!
– Te-a legănat?
– Da! Papă Ina!Toame!
… sau cu alte cuvinte, mami, lasă vrăjeala, noi când mâncăm?

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. AW

    Ce frumos scrii…Ma bucur ca ti ai facut blog, il pot pune la favorite si citi cand vreau eu. Pupici copilei, e minunata.

css.php Privacy Policy