Un spectacol de văzut

13 Nov 2008 by

Astăzi fiind prima zi în care Irina Nu avea febră, s-a pus problema, ce facem? Mergem la grădi?
– Eu propun să stau acasă, şi-a dat ea cu părerea.
– Eu propun să mergi cu mine la serviciu şi pe urmă te duc la grădi.
– Daaaa, Uraaaa!
Afară, ceaţă. O tăiai cu cuţitul, aici la marginea oraşului unde stăm noi încă o vreme, ceţurile de dimineaţă sunt fabuloase. După ce a ronţăit câţiva kilometri domnul Costică, am hotărât că n-o mai duc deloc la grădi. Termin emisiunea fenomenală cu Zaibărul de Băileşti şi ne-ntoarcem acasă. Luasem creioane colorate, două puzzle-uri, biscuiţi, apă, mere şi piesa de rezistenţă: un ou de ciocolată. Eram blindată. Avea ce face până gătam eu treaba.
– Te duc sus în birou. Dar să n-aud o vorbă. Ai înţeles? Deschizi gura numai dacă eşti întrebată.
A dat din cap în semn că a priceput şi deja aplică indicaţiile.
Trecem pe lângă grădiniţa veche.
– Bye grădi, mai trecem pe la tine, zice Irina fluturând mânuţa.
Ajungem la Radio. De la jandarul de la intrare şi până la redactorul-şef, toată suflarea Radioului s-a oprit să stea de vorbă cu prinţesa. Pe prinţesa cel mai mult a interesat-o doamna cu vioara care aştepta să intre la repetiţii într-un studio.
Pe la ora zece, nimeni din redacţia mea nu lucra. Erau ocupaţi să urmărească dialogurile halucinante între redactorul nostru şef, care şi-ar fi dorit şi el pantofi cu luminiţe şi Irina care-i explica foarte calmă că nu se fabrică pentru oameni mari iar puzzle-urile se încep de la colţuri, uite-aşa. Pas de munceşte.
După ce a declarat senină că pe ea o încuie tati la ea în cameră dacă nu e cuminte (din câte ştiu eu asta nu s-a întâmplat niciodată) m-am gândit cu groază că probabil va mai spune multe chestii la fel de adevărate. Aşa că l-am rugat frumos pe şefu’ să se ducă totuşi că poate are treabă şi mai vrem şi noi să muncim.
La zece şi zece a sunat telefonul!
Saved by the bell. La grădi veche venea o trupă de teatru. Şi dacă Irina nu era bolnavă, nu mai bine venea ea la teatru decât să zacă la mami în birou?
Ba da. Am luat-o pe sus. Am dus-o la teatru. Şi-am plecat să termin povestea cu zaibărul.
Ei, povestea cu Hansel şi Grettel nu e printre preferatele mele. Dar actorii de la Zurli au fost urmăriţi cu sufletul la gură de piticii de la gradi. Cât de frumos a fost, o să vedeţi din poze. Dacă auziţi că dă Zurli vreo reprezentaţie, mergeţi negreşit. Sunt grozavi, aşa a zis Irina.
Am luat-o de-acolo încântată. După-amiaza şi-a petrecut-o cu sora ei Natalia, despre care voi povesti cu o altă ocazie. Ea şi Natalia sunt aproape gemene. Spiritual.
Dar acum vorbeam de Zurli. Vă arăt pozele, pentru că feţele copiilor spun tot. (Sper să nu ma ia de moţ vreo mămică de copil că i-am dat pruncul pe blog.)




Related Posts

Tags

Share This

7 Comments

  1. mara

    da’ de ce nu-ti place haensel si gretel? 🙂 e atat de inaltzator de glorioasa scena in care gretel o impinge pe vrajitoare in cuptor! si ce se mai lipeste max de mine cand ii povestesc cum tatal si-a lasat copiii in padure, hahaha (evident, adaug că eu n-as face asta niciodata 🙂

  2. Ada Demirgian

    Mai Mara, eu am ajuns la urmatoarea concluzie: Daca in toate marile povesti mamele mor (Cenusareasa, Alba ca Zapada, Sarea in Bucate, samd) e normal sa ma intrebe fiica-mea “tu cand mori”. Mie nu-mi place ideea de mama rea. Care-si trimite copiii in padure. Si-i da pe mana vrajitoarelor. Si ce aveti voi cu vrajitoarele? Exista si vrajitoare bune. Nu?

  3. Andreea Badran

    Sa vezi cum ma simtzeam eu, ca mama vitrega ce ma aflam, cand le citeam astora mari, cand erau mici, povestile amintite de tine. In care exista mereu o mama vitrega si care mama vitrega era invariabil rea. Atunci sa te tii explicatii ce trebuia sa le dau eu lor …

  4. Ada Demirgian

    Andreea, eu in locul tau nu le-as fi citit:) Sau as fi profitat de ocazie sa subliniez ca EU nu sunt asa.

  5. Bisericanu

    Daca prin Radio va referiti la Radiodifuziunea Romana, acolo munceste si mama, si tot acolo eram si eu adusa cand eram mica, scotand si eu astfel de perle, de ii era frica mamei de ce o sa mai zic cand m-or mai intreba colegii ei ceva.
    Asa ca va inteleg pe deplin, privind din ambele puncte de vedere, atunci mica si nestiind, acum mai mare si realizand.
    P.s. S-a facut bine Costica? Poate are Irina de mos Nicolae in ghetute un caleidoscop:P

  6. Bisericanu

    scuze pentru double post, acum am vazut. La poll, mai e si varianta : eu imi iau jucarii care imi plac. Mi se pare dragut,il iau. Nu din celelalte motive:P

  7. Ada Demirgian

    Costica s-a facut bine! Te sun luni:)

css.php