Viața, așa cum o știm
E pe HBO, deci îl mai puteți prinde subtitrat. Durează două ore, care pentru noi au fost dulci-amare, extinse până pe la trei și jumătate din cauza pauzelor de hidratat copilul scârțâitor și de mai nimic mâncător, dar merită să-l vedeți. Pentru că pornește de la un gând pe care orice părinte îl are, dar rareori îl mărturisește: dacă noi murim, ce se-ntâmplă cu copilul nostru?
Înainte să o nasc pe Lia, acesta a fost coșmarul celor din jurul meu. Eram obsedată de gândul că e posibil să mor și dacă eu mor, ce se-ntâmplă cu copilul meu. Cine-l crește? Buni e prea în vârstă, despre V. nici nu voiam să aud, ai mei nu-s aici, Laur și-ar fi asumat astfel de responsabilitate pe viață, în lipsa mea? Nu știam nici ce spune legea exact, dar eram convinsă că nu spune bine. În România există o obsesie instituțională de reintegrare a copilului în familia naturală. Ai zice că în mod normal poți alege cui îi lași copilul după ce tu te duci, le poți da o șansă celor ce trebuie să-ți ia locul într-o misiune atât de delicată să se obișnuiască măcar cu ideea. Aș. Din punct de vedere religios, e simplu: nașii sunt părinții spirituali și dacă părinții naturali dispar, copilul e în responsabilitatea acestora. Păcat că, din punct de vedere legal, nașii nu există. Din punct de vedere legal, poți face ce vrei cu bunurile tale pământești, le poți lăsa cui îți tună prin testament și dacă nu le convine rudelor n-au decât să se judece. Cu copiii însă… Nu-i chiar așa simplu.
Mă întreba cineva dacă sunt nașa cuiva. Încă nu. Nu ne-a cerut nimeni de nași, noi suntem finii a trei familii, pentru că așa au căzut zarurile. După filmul ăsta, mi s-a întărit ideea că ar trebui, ca părinte, să pot decide cui îi lăsăm copiii dacă – Doamne Ferește – murim.
De văzut.
Related Posts
Tags
Share This
Merci Ada.Filmul l-am gasit pe Cinemaxx.ro.
Vizionare placuta!
Si pe mine ma obsedeaza chestia asta. Eu stiu deja cine as vrea s-o creasca in caz ca patesc eu ceva si stiu ca se va lupta pana la ultima suflare s-o ia, in caz de ceva.
E un post trist. Mai ales pentru un copil ca al meu, singur la parinti, din doi adulti singuri la parinti, care mai au un singur parinte ramas in viata si ala destul de in varsta.
da.
sa stii ca acest lucru m-a preocupat intens si pe mine, acum mai revine in mintea mea aceasta preocupare si inca nu i-am dat de cap
desi am vazut filmul, recunosc ca nu mi-am pus problema asta pentru ca:
1. nu am copii. nici macar in planurile pe termen mediu.
2. desi nu l-am intrebat niciodata (tocmai pentru ca nu am copii), stiu sigur ca fratele meu nu ar refuza o asemenea responsabilitate. (bine-inteles ca si eu as face acelasi lucru pentru el, fara sa ma gandesc macar o fractiune de secunda)
e unul din multele motive pentru care ma bucur ca am un frate si pentru care imi doresc doi copii in viitor.
Te-am cautat ca de obicei in blog-roll-ul MarieiMirabela (bobdeorez), dar nu te-am mai gasit acolo…De acum voi accesa direct injoaca.ro ca sa te citesc.
🙂 multumesc.
poti sa visezi linistita… legal vorbind copilul ramane la parintele in viata in mod automat, daca nu mai are parinti in viata ramane la bunici si nu prea e loc de intors decat in cazul in care parintele in viata are o problema privativa de libertate sau privativa de puteri parintesti. sad but true..
Banuiam. Merci. Legal vorbind, it sucks.
Desi nu am si nici nu imi doresc copii, nu as sta nicio clipa pe ganduri inainte de a deveni mama pentru nepotica mea (Bat in lemn, Doamne fereste sa se intample ceva rau dar nu se stie niciodata). Ar trebui cel mai probabil sa ma lupt cu morile de vand daca e sa ne luam dupa legislatia din Romania si dupa conceptiile oamenilor dar poate ca as reusi sa conving ca ar fi bine pentru copil. Am si finuta si cu siguranta nu as ezita nici la ea sa o iau in grija (desi la cate neamuri are, la ea ar fi si mai greu de pus in practica). Nu exista oare nicio posibilitate sa faci vreun fel de testament de pe acum?
Din pacate, nu.
M-am uitat acum la trailer. Nu pot sa cred ca am uitat ca am vazut filmul asta, foarte frumos. Merita revazut.
Da!
eu, de câte ori plec din țară cu soțul meu, fără copil, las copilul prin testament (în ideea că totuși avioanele s-au obișnuit mai mult să cadă decât să se mențină în aer). scris și audio.
(i)relevant, nu?
Din ce spun avocatii, e doar induiosator.