Vineri, Septembrie, Gri.

23 Sep 2016 by Ada

E vineri, în curând se face seară și la noi. Plecăm toți de pe la birouri, care avem norocul să lucrăm, sau abia ne punem șorțul, noi, ceilalți, categoria temporar-minim pe economie. E vineri și peste tot în lume, mulți oameni se îmbracă frumos, își aranjează părul și ies în oraș. Merg la club sau la teatru, la spectacol, la film, la meci… Sau își pregătesc bagajul pentru un week-end la… ori un City Break in…

E vineri. În curând aduc copiii acasă. Azi e frig și gri, neobișnuit pe la noi, de obicei e frig și senin. Azi în frasinul din fața geamului meu dormea un raton, făcut colăcel. Treceau păsările pe lângă el, cu zecile (le-a pus Irina semințe și m-am trezit cu curtea plină de niște creaturi înaripate negre cu gât albastru și lucios). Ratonul dormea, ghem, cu capul ascuns sub lăbuțe. În vremea asta, motanul rezident permanent nu știa la ce să stuchească mai cu subînțeles. La păsări sau la raton? M-am amuzat o vreme, pe urmă ratonul s-a plictisit de zgomot și a plecat. În locul lui s-a așezat o veveriță din alea mici și roșcate.

Luni se fac doi ani de când sunt în Canada.

Nu regret. Nici n-aș invita pe alții să îmi ia exemplul.

N-aș face multe lucruri altfel decât le-am făcut. Sunt câteva, dar sunt mici și nesemnificative.

Îmi place să cred că e un rost în toate.

De luni seară voi fi cu adevărat un spiriduș al Moșului. Voi fi unul din cei ce despachetează Crăciunul un pic prea devreme, pentru că așa se face pe aici. Ca orice spiriduș cumsecade, voi lucra noaptea. Departe de ochii clienților. E mai bine. Îmi rămâne timp să duc copiii la școală, poate să și scriu dacă n-o să-mi fie prea somn, să continui să înregistrez și să editez povesti.

E un pas înainte. Să-mi țineți pumnii. Și să vă gândiți și la mine când e vineri seara și vă pregătiți să ieșiți în oraș…