Virusul cu poliţia
Doamnelor şi domnilor,
În cazul nefericit în care într-o zi porniţi computerul şi pe monitor vă înfloreşte un anunţ cum că Poliţia Română v-a prins umblând pe site-uri porno, privind lung la poze cu copii dezbrăcaţi, şi v-a blocat computerul şi aşa va rămâne până plătiţi dvs suma de 450 de lei în contul xzy de la banca ZYX, nu leşinaţi, nu puneţi mâna pe făcăleţ să-i daţi în cap nemernicului şi, mai ales, NU TRANSFERAŢI bani în contul specificat. Mai bine căutaţi-l pe don Pandele. Pentru că este un virus, de care se poate scăpa relativ uşor. Cei de la Bitdefender se laudă că au un soft special pentru curățat computerele de acest virus, dar Don Pandele mi-a explicat că virusul cu poliţia e suficient de şmecher să se autoregenereze ori de câte ori computerul iese din nou pe net. Trebuie şterse manual nişte fişiere .exe și .dll, din nu ştiu ce foldere (e complicat şi pentru mine, nu-s aşa deşteaptă cum par) şi e mai bine să duceţi bolnavul la doctorul inginer don Pandele sau la inginerul dvs de casă, dacă aveţi un om ce vă depanează de obicei. L-am rugat pe onor don Pandele să explice dânsul mai pe larg, a zis că mai studiază un pic şi revine cu un comunicat. Ce trebuie să ştiţi e că nu aveţi de ce dispera, se pot recupera toate datele din computer şi nu presupune musai reinstalarea windows-ului.
Noi am aflat toate astea de la familia Bu şi Zu, care au clipit albastru către monitorul lui Bu în frumoasa dimineaţă a zilei de sâmbătă. Au urmat peripeţii foarte interesante despre care vom vorbi cu altă ocazie.
Altfel, aflaţi despre noi că am început şcoala, încă sunt în căutare de spaţiu pentru trucul meu cu lecturile publice şi afară e tot zăpadă şi polei. A, şi un panseu despre şcoală la opt ani: nu vă mai daţi de ceasul morţii să cumpăraţi rechizite de firmă, ele dispar în decurs de câteva luni (nu multe), nici măcar coperta aia de vinilin pentru caiete şi manuale nu mai există. Irina mea le pierde într-o veselie. Despre cum arată ghiozdanul şi penarul ei şi câte perechi de adidaşi a pierdut în clasa a doua voi povesti când or să-mi treacă piticii. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.
O săptămână frumoasă să aveţi.
Desi suna a cliseu, au spus la stiri, pe numaistiuce post tv despre virusul asta cu politia.
In alta ordine de idei, buna dimineata si s-auzim numai de bine dinspre scoala!
Au spus, dar nu toti se uita la stiri. Si daca stiati nu-i nimic, a fost o readucere aminte.
Foarte interesant, sper sa vina don’ Pandele sa ne spuna cum se ia un asemenea virus, sa stim sa ne ferim.
Succes la scoala. Cand m-am trezit azi la 7… greu. Greu de tot.
la 7 si 10 ieseam din casa… Bafta si voua!
Ma intreb: daca s-ar intalni cei de opt ani ai nostri despre ce ar vorbi?
Pai, Maria, nu putem afla decat intr-un singur fel.
Am si eu unul de 8 ani si ceva. Oare vor vorbi sau vor intra in pamint de emotie?
Ma indoiesc ca Irina va tacea vreodata in astfel de circumstante.
Poate ar trebui sa incercam… desi logistica ma cam omoara de fiecare data cand ma tenteaza o idee (asta sau frica de oameni noi, hm)
Cum era cu intalnirile cu povesti? Pentru ce varsta?
aaaa de la 4 in sus
de virus nu stiam, dar copertile de vinilin inca mai exista.
cum ai mei copiii le considera demodate, am luat hartie de cadouri groasa, cu plastic pe exterior, si le-am imbracat caietele. spre disperarea lor, “coafura” rezista excelent dupa un semestru, si din experienta anului trecut, nu se va rupe pana la vara.
De-asta am avut si noi anul trecut si lui i-au placut pentru ca stia clar care e caietul lui din teancul de caiete date la corectat si care e cartea lui daca se amestecau cu ale colegilor. 🙂
Anul asta mi-a fost frica sa i le mai fac diferite (desi, poate ar trebui sa-l invat de pe acum ca “diferitrau”), dar nu s-a plans.