Vizita
Am găsit bilet în uşă. Să mă prezint urgent la autoritatea tutelară. Cu un teanc de recomandări. Cu soţul de mână dacă se poate.
Ne-am dus.
Dacă vă e groază, scriu acest post ca să vă liniştesc. Da, şi mie mi-a fost groază. Dar doamna n-a fost chiar balauriţă.
– Lucraţi?
– Da.
– Amândoi?
– Da.
– Vă ocupaţi de copil?
– Da.
– Amândoi?
– Da.
– Vă dă bani, doamnă?
– Îmi dă.
– Cam cât?
– Cât am cerut.
– Vine la copil?
– O să vină.
– O caută?
– Vorbesc des.
– Deci amândoi o să aveţi grijă.
– Da.
– Are camera lui amenajată, copilul?
– Da.
– Merge la grădi?
– Da.
– Bine. Daţi declaraţie. Semnaţi. O să fac eu hârtiile.
Ne-a lăudat că suntem civilizaţi. Aşa e, prezentabili am fost tot timpul. Şi civilizaţi. Ne-a sfătuit să păstrăm relaţii bune, în interesul copilului. V a zis că e conştient că aşa se cade.
Şi a trecut.
A durat mai puţin decât aia cu “Cetăţene… de bună voie şi nesilit de nimeni…?”
Divortezi? Eu asa inteleg. Daca da, imi pare rau….insa poate asa e mai bine pentru voi. Daca nu si am inteles eu gresit….lamureste-ne 🙂
draga Ada
eu felicit oamenii la divort mai mult decat la nunta, pentru ca sunt mandra de hotararea lor de a face curatenie in mod constient in viata, si de a alege drumul care, desi mai greu, e mai potrivit.
e bine ca sunt etape care merg usor.
cu sufletul alaturi de tine
J
buna…
am primit si eu hartiuta respectiva, de fapt doamna a fost acasa, la mine, eu lucrand, a gasit-o pe aia mica si cu bona…am mers,nu chiar de mana,si s-a terminat repede…a durut, insa si nu am putut sa nu observ privirea compatimitor-intrebatoare a doamnei” dar cum de…”
spre final nu stia cum sa ne trimita mai repede la plimbare” eu nu stiu ce sa va mai intreb…vad ca totul e bine…( raportat la copil…)
va doresc numai bine! si liniste…
Ruxel, da.
J, multumesc:) sper sa ramana la fel de line si urmatoarele etape.
Ana, se pot scrie kilometri despre cat de rau isi trateaza statul roman (in acest caz justitia romana) cetatenii. Privirile compatimitoare le-am capatat si eu. Dar de data asta am avut noroc. Nu ne-a intrebat nici macar de ce. A avut tact doamna si a facut lucrurile cat de repede a putut. Dar noi am spus ce trebuie, ce nu aude prea des de la romanii aflati in divort: si anume: “am hotarat amandoi ca asa e mai bine.”
Sper sa nu-ti fie la fel de rau in continuare.
La cat mai multe tanti din astea cu tact, pana se termina… Imbratisari
Ooohhh … imi pare tare rau de ce citesc.
Pentru Irina insa poate e mai bine asa, chiar daca nu va spargeati cesti in cap sau nu va injurati ca la usa cortului. Copiii simt imediat tensiunile si sufera mai rau decat atunci cand parintii sunt separati. Felicitari pentru modul in care ati ales sa faceti asta.
eu ma intristez . . sper ca la anu’ scrii despre “la bine si la rau”
fii tare!
Sa fiti destepti asa mereu. Si s-o iubiti pe Irina mereu asa cum o iubiti acum. Asta e tot ce conteaza.
O imbratisare de la noi si … curaj, o sa fie bine!