Vrăjile de Crăciun şi Calendarul de Advent
În fiecare an, de Crăciun, Mami ştie să facă vrăji. Graţie companiei Lindt (una dintre puţinele mărci de ciocolată care au primit undă verde de la homeopata noastră), cam de pe la 15 decembrie aşa, în casa noastră apar – ca prin magie – oameni de zăpadă, îngeraşi, Moşi Crăciuni… Ba îi chemăm cu celebrul “Hocus Pocus preparatus” şi ei apar cuminţi în palma mamei, ba vin singuri şi se aşează în calendarul de Advent care stă la loc de mare cinste, atârnat de întrerupătorul în formă de floricică. 
Primul Calendar de Advent l-a avut Irina la un an. Pe vremea aia nu ştia ce e ciocolata, aşa că i-am cumpărat una din acele cutii cu o mulţime de ferestruici. Diviziunea muncii era clară: ea deschidea ferestrele, eu făceam ciocolata să dispară. În 2006 ne-am petrecut Crăciunul la bunici. Acolo e raiul jucăriilor şi al micilor ouă de ciocolată de la Cadbury, dar Calendar de Advent nu a avut. Anul trecut însă am găsit un calendar confecţionat din stofă, cu 24 de buzunăraşe. Minunat, mi-am zis, cu ăsta putem lucra. Nu există pericolul să dea iama în toate ferestruicile. Aşa se face că în fiecare dimineaţă, Irina găseşte o figurină de ciocolată pe care are voie s-o pape după micul dejun.
De ieri nu prea mai am voce. De joi de fapt. Tuşesc până la lacrimi şi vorbesc groaznic. Irinei îi e greu să mă înţeleagă. Preocupată fiind să tuşesc în noaptea trecută, am uitat să mai trec pe la calendar.
Vai, ce dezamăgire în dimineaţa asta. După ce mi-a cântat Edelweiss şi m-a mângiat ca să mă fac bine mai repede, după ce m-a ţinut strâns în braţe, ca o mămică, după ce m-a bătut pe spate când aproape mă înecam din pricina tusei, şi-a amintit de calendar.
Greu de explicat cum am făcut să apară omul ăla de zăpadă. De două ori a trebuit să spunem formulele magice. Până la urmă a apărut.
– Ai văzut, mami!
– Am văzut.
– Poţi iar să faci vrăji. Înseamnă că mai e puţin până la Crăciun.
Ca să ne umplem timpul şi să ne mai luăm gândul de la Mitzul (care iar locuieşte sub pat şi sperăm să nu plece în Raiul pisicilor taman acum înainte de Crăciun), azi am scos din cutie bradul. 
Nu l-am împodobit încă. Am pus doar luminiţele şi vârful. Irina s-a instalat rapid sub el, dimpreună cu multe din jucăriile ei. Apoi l-a decorat, cu nişte mărgele, cu nişte suluri de hârtie pictate de ea, câţiva biscuiţi şi toţi bănuţii ei. Am convins-o cu greu să aibă răbdare până în Ajunul Crăciunului, când o să-l împodobim cu adevărat, cu toate podoabele lui cele frumoase. După masa de prânz am rugat-o să se urce în pat, până spăl eu vasele. Mi-am uscat mâinile cu prosopul şi din uşa bucătăriei am întrebat:
– Eşti în pat?
– Da, mi-a răspuns ea convinsă.
Mă uit în pat, nu era. Pe canapea nu era. În dormitor nu era.
– Irina, unde eşti?
– Aici.
– Unde?
– În pat!
– Care pat?
– În patul de brad!
Întinsă cât era de mică, între brad şi bibliotecă, printre luminiţe, nici ochii nu i se mai vedeau.
– Mi-am făcut un castel aici.
“Castelul” ei e făcut din ligheanul de rufe, peste care a pus fructiera plină cu bănuţi, coşuleţul plin cu portocale şi încă vreo câteva chestii pe deasupra. Am scos-o cu greu de-acolo.
Caut o soluţie să ancorez bradul înainte de a-l împodobi. Îmi place de el, e mititel şi des şi verde şi colorat. Dar nu miroase. Pentru asta i-am propus Irinei să înfiem un pui de brad. Ideea am preluat-o de la Bădici cărora le mulţumesc că mi-au dat ocazia să mai înfiinţez o tradiţie.
Aştept să se trezească domnişoara şi plecăm să-l luăm. Ne mai trebuie o coroniţă, Crăciuniţă deja avem.
Mai sunt 5 zile până la Crăciun!
Related Posts
Tags
Share This
Ce traditie frumoasa ai instaurat . Si noi avem calendar in ultimii 2 ani desi nu suntem catolici dar mi-a placut ideea . Baiatul meu cel mare este mai maricel decat Irina si a fost o modalitate placuta de a face asteptarea Craciunului mai usoara.
Multa sanatate domnului Mitz si sarbatori fericite !
O cititoare mai veche dar mai timida 🙂
Bun venit Lala!
Draga mea,Alexa are acel tip de calendar de cativa ani , acum mai are putin si si figurile adolescentei se arata iar ea tot controleaza ferestruicile dupa surprizele dulci.
Multa sanatate lui Mitz si sarbatori fericite voua!
Ce repede creste Irina!Citiond cele scrise de tine,parca a crescut putin si sub ochii mei!M-a cuprins dorul de SAndra asa ca ma duc sa-mi imbratisez si pupicesc kupilu din dotare si apoi revin la comp!
Chiar daca nu comentez la fiecare “povestire” ,le astept cu nerabdare si controlez de tzshpe ori sa vad ce ai mai postat nou!Iti multumesc!
Ada, am primit astazi scrisoarea de la Mos Craciun. E foarte frumoasa! Multumim! Mie chiar mi-au dat lacrimile citind-o si ma gandeam ca pe vremea mea n-a avut nimeni o asemenea idee si ca poate mi-ar fi placut si mie, copil fiind, sa-mi citeasca cineva o asemenea scrisoare langa brad. M-am apucat sa i-o citesc si lui Rayan, a ascultat-o pana la penultimul paragraf (cand raspunsul deja nu-l mai viza pe el direct) si a fugit apoi de langa mine. Pana am ajuns cu lectura la fratii lui cei mari a fost foarte atent si interesat.
Multumim frumos inca o data de idee, o sa pastram scrisorica intr-un coltisor numai de mami stiut, acolo unde adun tot felul de amintiri si abia o asteptam pe cea de la anul.
Poate pana atunci vom invata macar sa ne semnam.
Va pupam cu mare drag si va dorim un Craciun fericit!
Frumoasa ideea cu calendarul de advent.Si BAsse a primit de la nasa lui unul,dar e asa de frumos ca nu ma incumet sa-i desfac buzunarasele si sa-i pun ceva acolo.Poate la anul:)
Andreea, cu drag!