Ziua în care Irina a devenit Moș Crăciun

25 Dec 2016 by Ada

E primul an în care Irina cumpără cadouri pentru noi. A avut un buget foarte restrâns, 10 dolari doar, câștigați de ea după ce a curățat zăpada la o vecină. Laur a primit un suport pentru telefonul mobil, o chestie foarte deșteaptă, pe care eu n-am înțeles-o foarte bine, dar de care el a fost încântat. 

N-am știut ce a ales Irina pentru mine, în seara aceea, la Indigo. A păstrat secret. Dar am auzit-o spunându-i Șefei mele “This is so her”. Și a avut dreptate. 

Am primit două boabe de fasole într-o cutiuță mică de lemn, care au venit la pachet cu un amestec în care să fie plantate. Când cresc, pe frunzele plantelor va scrie Merry Christmas. 

Mi se pare un cadou fenomenal, pentru că îmi arată că într-adevăr, fiică-mea mă cunoaște. Și dacă a dezvoltat această abilitate, de a găsi ceva-ul ăla mic dar important, care să bucure în mod real, sunt foarte fericită. 

Am văzut aseară un documentar interesant, numit Minimalism . Se potrivește foarte bine cu propriile mele concluzii despre societatea consumeristă. Una din cele mai importante lecții pe care le-am învățat în timpul jobului meu de noapte de la Indigo a fost cum să nu cumpăr. Cum să nu cheltui. Cum să raportez toate prețurile la câte ore de muncă ar fi necesare ca să îmi pot permite să duc acasă încă un obiect. O altă lecție importantă a tuturor mutărilor mele a fost că avem tendința să cheltuim o mulțime de bani, sume uriașe, pe obiecte care apoi zac. E valabil pentru jucării, gadget-uri, haine, cd-uri, dvd-uri… 

Paradoxul e că nu ne fac neapărat mai fericiți, deși asta ni se spune, pe toate părțile: You need this and that. Get this and that. NOW. Grăbiți-vă. Super ofertă! E o manipulare grozavă de care eu vreau să scap și cumva aș vrea să îi ajut și pe copiii mei să crească în această lumină. A neacumulării de obiecte. 

În spiritul ăsta, copiii au primit în acest an mai puține cadouri ca de obicei. Irina a cerut în repetate rânduri o copertă nouă pentru kindle. Mi s-a părut un dar bun, așa că a primit ce a vrut. I-am cumpărat și un set de cărți, pe care le va citi în vacanța asta, nu îmi fac prea mari speranțe că vor dura prea mult. Dar are ceva de dat la schimb prietenei de peste drum, așa că, e și ăsta un dar cu bătaie lungă. 

Lia a primit un set de ceșcuțe cu farfuriuțe și ceainic din tinichea, pictate frumos. E unul din jocurile ei preferate, dar până acum a avut doar seturi de ceramică, ușor de spart. Ăsta sper să îi rămână mai mult timp. A primit și ea cărți, două cu activități potrivite vârstei ei, una care să o învețe să citească ora și una care i-a adus și Cheia cu care Moș Crăciun deschide ușa acolo unde nu există horn. E o idee faină, am să revin cu amănunte. 

Pentru că bunicii au trimis un gift card, am cumpărat câte un dar și din partea lor: un dragon albastru pentru Lia, pe care și-l dorea demult. O bufniță-marionetă pentru Irina, care seamănă cu cea din Harry Potter. Pentru că e marionetă, e și asta un cadou cu multe utilizări. În plus, le-am dat câte o cutie în formă de carte și le-am spus că asta e Cartea lor cu Bucurii. Până la Crăciun, să umple cutia cu bilețele pe care să-și noteze bucuriile de ținut minte.

Fără dulciuri pre-ambalate, avem multe feluri de prăjituri în casă, unele primite cadou de la Diana. Avem cozonac, avem bagli, avem sărățele, avem prăjitură cu cremă… E suficient dulce până la revelion. 

Aici se poartă și daruri mici puse în ciorapi speciali care se agață la șemineu sau pe scară. Am fost zgârcită. Am pus cupoanele de la Moș, am pus câte un bulgăre de zăpadă (din ceva material moale) și câte o pereche de mânuși haioase, ce se pot purta cu sau fără degete acoperite. Un truc pe care l-am învățat de la o clientă cu care am discutat câteva minute e să îi obișnuim pe copii ca pentru fiecare cadou nou pe care îl primesc de Crăciun, să doneze una din jucăriile mai vechi. Astfel se mai reglează un pic cantitățile de chestii care zic pe sub pat. Mi se pare o idee grozavă pe care o voi aplica probabil cu Lia, Irina chiar nu mai are ce dona. Irina nu mai are jucării, are doar câteva plușuri importante. Dar Lia… Cu Lia e altă poveste. 

Și eu și Laur am primit tot câte două cadouri. Ceva ce și-a dorit mult fiecare din noi. Și un ceva secret, de care celălalt n-a știut până în dimineața asta. Eu – un activity tracker și cadoul secret: 2 blue rays cu ultimul concert Queen, de la Budapesta și un concert cu Phil Collins. El un kit de construit o pedală pentru chitara electrică și surpriza emisiunii – cartea tehnică a navei Enterprise. 

N-a fost răzmeriță. N-au fost munți de ambalaje. N-am cumpărat nimic pe credit. Fetele au fost fericite. Și cel mai important e că acum Laur o învață pe Irina să piloteze un avion pe Flight Simulator. De vreo două ore. Și entuziasmul ei trece prin pereți până la mine. Did you see that? Did you see that?

Asta e ceva ce nimeni nu îi va putea lua. Asta și amintirea revelioanelor cu maraton Matrix și serile lor de vineri când eu merg la serviciu și ei se uită la filme până târziu. 

Las aici un link, poate vă inspiră. E vorba despre minimalism atunci când ai copii.

Ce îmi propun eu pentru anul ce vine, e să reușesc să le fac pe fete să înțeleagă că totuși Crăciunul e despre altceva. Și acel altceva trebuie să și-l definească singure. 

Crăciun fericit!

Ada și ai ei.