Bărbatul unei singure femei

19 Feb 2010 by Ada

“Cand am ajuns acasa mi-am ascuns oboseala sub masca unui zambet. Madalina nu trebuia sa se ingrijoreze. Avea si asa destule pe cap, iar fiica noastra, aflata la varsta adolescentei, presupune mai multa atentie si grija acum decat in perioada copilariei, cand stiam ce face, unde este si cum gandeste. Dar Madalina m-a ghicit de cum am intrat in casa. Ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu. Ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu. Asta pentru ca eu sunt barbatul unei singure femei de cand aveam 18 ani – sunt barbatul Madalinei. I-am promis ca voi merge sa-mi fac analizele cat de curand.”

Pretenii îi spun Nic. Eu nu-l cunosc, îl ştie Livia de la Fundaţia Calea Victoriei şi pentru mine asta e de-ajuns. Nu ştiu să vă spun dacă e un om bun, nu ştiu cum râde şi nici cum se bucură, nu ştiu cum face când îl doare măseaua, nu ştiu dacă e un coleg bun sau e vreun urâcios. Am aflat că există şi că e bărbatul unei singure femei. Nu am văzut prea mulţi în carne şi oase. Nici pe ăsta nu l-am văzut decât în poze. Dar cred sincer că merită să fie salvat. E … specie rară.  Măcar de dragul Mădălinei.

Şi-acum, povestea asta poate să treacă pe la urechile domniilor voastre aşaaaa, ca vântul şi ca gândul, să ridicaţi din umeri şi să ziceţi “nu-i putem salva pe toţi”. Ce mare lucru, n-a inventat el roata, şi ce dacă i-a fost fidel nevestei, poate nu ştia să agaţe, poate e un bărbat slab, poate… Ştiţi ce? Nici nu contează ce puteţi spune.

Eu doar am găsit un bărbat al unei singure femei şi am zis să vă povestesc şi vouă.  Ce se întâmplă mai departe, hotărâţi voi.