Câteva rânduri pentru mamele de fete
Încerc de câteva zile să formulez aceste rânduri fără patimă şi fără să fac prea tare pe deşteapta. Dar din ce văd în jur, simt nevoia să scriu ideile astea, ca să nu le uit, să nu le pierd pe drum. Le scriu pentru mine şi pentru prietenele mele, mame de fete, ce-şi vor lăsa copilele să plece în lume.
Iubiţi-vă fetele. Învăţaţi-le că e important să se iubească şi să se ierte. Ajutaţi-le să înţeleagă că atâta vreme cât ele nu se iubesc şi nu se preţuiesc, nimeni nu le va iubi şi nu le va preţui. Nu le mai creşteţi să fie menajerele unor bărbaţi. Învăţaţi-le să-şi spele farfuria, să aibă grijă de haine, să calce, să spele, să coasă, să gătească, dar nu pentru a-i servi pe alţii, ci pentru a nu ajunge să depindă de alţii pentru a supravieţui. Bărbaţilor li se inculcă de mici ideea că ei trebuie doar să fie puţin mai frumoşi decât dracul şi e destul pentru a cuceri pe oricine. Fetelor li se spune în permanenţă că trebuie să aibă grijă de exteriorul lor, de felul în care arată şi în care se îmbracă, dar nu li se mai spune că e important ce au pe dinăuntru şi că nu trebuie să renunţe la fiinţa lor interioară, la cine sunt, pentru a le face pe plac altora. Femeile nu sunt făcute să ducă pe umeri toate grijile lumii. Femeile ar trebui să nu uite să fie femei, să fie feminine, să fie cochete, să fie atente cu ele. Dar explicaţi-le că, deşi par din altă specie, bărbaţii sunt, la rândul lor, oameni. Nu portofele umblătoare. Nu sponsori. Nu fraieri care trebuie traşi pe sfoară.
Toţi oamenii, indiferent de sexul lor, au slăbiciuni, au temeri, au speranţe. Au nevoie să fie ascultaţi, nu doar să asculte. Au nevoie să fie văzuţi, nu doar să vadă. Au nevoie să fie mângâiaţi şi iubiţi, atinşi cu drag şi priviţi cu atenţie.
Învăţaţi-vă fetele că relaţiile se bazează pe ce ştim unii despre alţii, pe cât suntem în stare să ne tolerăm şi să ne adaptăm unii la alţii. Învăţaţi-vă fetele că fericirea se construieşte şi că norocul şi-l mai face omul şi cu mâna lui. Că într-o relaţie nu intrăm fifty-fifty, ci sută la sută sau deloc. Nu egoismul ne salvează de lume, dar nici altruismul nu ne construieşte o viaţă ca-n filme. Explicaţi-le că viaţa nu e ca în filme. Viaţa e simplă şi depinde doar de noi să o facem frumoasă. Nu le lăsaţi să-şi construiască false aşteptări, nu le lăsaţi să aştepte la infinit Marea Iubire călare pe un cal alb. Învăţaţi-le să fie conştiente de ce au şi să nu se risipească tânjind la ce nu le trebuie. Explicaţi-le că nu tot ce ne place ne şi este necesar. Învăţaţi-le să aleagă. Învăţaţi-le să privească şi să cântărească. Să analizeze şi să compare. Să nu se lase stăpânite de inimă, dar nici să nu se lase conduse doar de minte. Spuneţi-le ce este echilibrul şi cum se ajunge acolo. Daţi-le aripi, dar nu le tăiaţi rădăcinile. Fiţi mentorii lor, nu doar gardienii sau supraveghetorii. Ajutaţi-vă fetele să-şi găsească drumul.
Şi nu vă aşteptaţi să vi se mulţumească pentru asta.
Related Posts
Tags
Share This
Super si extrem de adevarat… spun asta ca fiica si ca profesoara! Atat…sper sa respect acestea cand voi fi mama. Nici eu nu am avut o mama comunicativa, si e greu si acum….
La inceput e greu, ca sa fie apoi usor.
Sunt mama de baiat, dar gandurile tale mi-au mers la inima, sunt atat de frumoase si adevarate!
Multumesc, Ioana. Azi mi-a atras cineva atentia ca sunt putin sovina. Am sa scriu si despre ce trebuie sa li se spuna baietilor. Pentru ca si baietii plang cateodata, si lor le curge sange, si pe ei ii doare.
cine sa le invete pe fetele de azi sa fie asa? cine sa invete generatia de maine sa-l asculte pe celalalt?(cand nici generatia de azi nu mai are rabdare) cine sa invete copiii de azi sa respecte fiinta de langa ei? cine sa-i invete compasiunea si abnegatia?
Voi mame de fete ? voi mame de baieti? pe voi cele din Romania – pe cate dintre voi – cine v-a invatat? mamele voastre , ale celor de azi, v-au invatat sa intoarceti obrazul sau sa dati din coate ?
Eu, care sunt mai aproape de varsta bunicilor copiilor de azi , stiu ca societatea romanesca este bolnava: s-a imbolnavit de rautate, egoism si oportunism, prin anii cinzeci si sincera sa fiu cred ca e o boala cronica. nu se moare de boala asta dar se traieste rau … in Romania.
Si se traieste rau pentru ca nu stim sa traim “impreuna” . Uffff Am zis!!
Vom invata pana la urma si noi, vor invata si ele. Vom invata de nevoie. Eu inca mai sper.
sunt de acord cu tine.
si sunt si mama de baiat, si il impicam in tot ce inseamna viata in comun. Iar fratele lor mai mare face niste super extra cozonaci.
🙂
Si vezi ca ti-am mai dat o tema de gandire la mine pe blogusor.
va pupam cu mare drag.
check. se face.
Am fost fata de mama, dar mama nu m-a invatat asa ceva, a trebuit sa-mi dau seama si sa dau cu capul singura. Acum sunt mama (si) de fata, si stiu cata dreptate ai! Foarte frumos si adevarat post!
Simona, sunt sigura ca fetei tale ii va fi mai usor.
Sunt mama de fata si fata de mama…si da, mama m-a invatat echilibrul asa cum a considerat, chiar daca pe ea nu a invatat-o nimeni.Probabil nu toate sfaturile si indemnurile ei au fost chiar cele mai bune, dar s-a straduit enorm. Se poate, de asta sunt convinsa, atata vreme cat se vrea. Copiii nostri, nu numai fetitele, sunt acum ca niste giganti care stiu ca pot cuceri lumea, conteaza doar cum o vor face si cum le descriem noi lumea. O mama foarte fericita …
Andrea, bine ai venit. Eu am invatat ca mamele fac tot ce pot in orice situatie.
Ideile care razbat din randurile astea a incercat sa mi le transmita nu mama ci tata, mie. Cat de bine a putut el. Nu a reusit in totalitate sa ma faca fata ce ar iesi daca o mama ar aplica tot ce spui tu atat de adevarat in articolul asta. Si pentru ca momentan sunt mama de baiat, o sa il invat si despre fete ca ele ar trebui sa fie percepute asa cum ne reamintesti tu. Sa nu isi caute un boboc de trandafir cu mintea plina de gargauni si aere, sa priveasca mai adanc si sub o piele fina si atent ingrijita. Sa caute un om adevarat si bun si nu perfectiunea. Sa respecte si sa ajute. Sa sustina, sa incurajeze. Sa dea libertate si sa nu incatuseze. Asa sa imi ajute Dumnezeu!
Asa sa iti ajute Dumnezeu!