Despre feminism, egalitate de şanse şi epuizare

25 Feb 2010 by

Vi s-a întâmplat vreodată să simţiţi că toată vorbăria asta cu egalitatea de şanse şi drepturile câştigate de mişcarea feministă e doar vorbărie şi atât?

Eu cred că mişcarea feministă nu ne-a făcut prea mult bine, nouă, femeilor ca indivizi. Da, avem dreptul să facem aceleaşi treburi ca şi bărbaţii dacă vrem, dar ei nu au obligaţia de a prelua din responsabilităţile noastre şi puţini sunt cei ce îşi mişcă regalele dosuri spre a-şi duce cana de cafea până la chiuvetă. Puţini sunt cei ce dau cu aspiratorul, majoritatea ridică picioarele, ca să nu-i loveşti când treci pe lângă scaunul lor. Puţini stau cu ăla micu’, ca să poţi şi tu să respiri juma’ de oră. Puţini sunt cei ce chiar ţin cont de părerea nevestei, dincolo de frica niciodată exprimată că oaza lor de linişte şi confort se va face ţăndări dacă madama nu capătă ceea ce îşi doreşte. Deci, da avem acelaşi drepturi, dar duble obligaţii. Muncim la fel de mult (chiar mai mult, tura de acasă n-o iau prea mulţi în considerare) pe nu la fel de mulţi bani şi când ne apucă nervii şi disperarea (în mare parte din pricina epuizării) suntem privite cu condescendenţă. “Las-o, bă, că e pe stop” sau eternul “Păsă, te rezolv. Zi-mi unde şi când” – şi uite-aşa trec toate furtunile noastre, ca mici tsunami-uri în pahare cu apă. Eu nu cunosc nici o femeie de succes care să fie un succes pe toate planurile. Succesul e un delicat târg cu diavolul. Ai succes in afaceri, probabil acasă eşti tare singură. Eşti o super mamă, super gospodină, super soţia bărbatului de succes – sărmana de tine, ce viaţă chinuită duci, tare greu trebuie să-ţi fie în umbra Lui. Noi, post feministele, trebuie să fim musai toate urmaşele directe ale lui Wonder Woman. Priviţi-o!

La dracu’ cu toate.

Da, sunt recunoscătoare mişcării feministe, că datorită ei am drept de vot şi am putut să merg la facultate şi să mă angajez într-un domeniu până nu demult rezervat bărbaţilor. Îmi place ce fac şi beneficiez de luxul de a avea timp şi pentru copilul meu, pentru că am învăţat să-mi fac timp.

Dar vorbeam ieri cu Simbad: ce alegi? O slujbă într-o multinaţională, de la 9 până se termină, epuizantă, alienantă, dar cu un salariu mare care să-i asigure copilului toate cele trebuincioase? Sau boema unei profesii liberale, cu program flexibil, dar inevitabil, mai prost plătit decât prima variantă, însoţit de frustrările specifice oamenilor care mereu se întreabă oare luna asta reuşesc să o scot la capăt? Iată o dilemă retorică pentru care azi trebuie să le mulţumim în primul rând feministelor, care ne-au dat ocazia să ne batem pe burtă cu bărbaţii, să ne tragem de şireturi cu dânşii şi să râgâim artistic la concursul de băut bere din barul de la parterul companiei. Nu mai suntem femei şi bărbaţi, suntem buddies! Suntem tovarăşi.  Dar uite, eu nu mai vreau să mă întrec cu nimeni, nu mai vreau să demonstrez nimănui nimic, nu vreau să râgâi, nu vreau să mă laud cu cât de bună sunt în pat, nici cu cât de mulţi proşti am reuşit să duc de nas, nu mai vreau să fiu tovarăşa lor. M-am hotărât să mă fac muză. De-aia de trebuie să îi aduci ofrande ca să te inspire. Fuck feminism! We need feminity!

Aţi văzut “Frumoasa veneţiană“? Poate e momentul s-o vedeţi.

Related Posts

Share This

26 Comments

  1. cata dreptate ai! si eu m-am intrebat de multe ori de ce atata feminism, la ce ne foloseste. de multe ori imi place sa fiu sexul “slab”, sa fiu alintata, sa primesc flori in loc sa mi le cumpar singura (ca deh, am salariu 😀 si sunt independenta) si sincer… cred ca mi-as dori sa stau acasa, sa fiu cu mariuca non-stop, cel putin pana la o varsta sa ma ocup personal de ea. poate ca sunt influentata acum de oboseala, de stresul zilnic, dar totusi cred ca nu mi-as plictisi si as gasi ce sa fac toata ziua, eventual voluntariat ca in facultate.

    cat despre ce alegem, multinationala cu bani multi sau boema cu bani putini- eu am ales a doua varianta si zau ca nu imi pare rau. e drept, nu imi pun problema daca o scot sau nu la capat, o scot mereu, chiar daca uneori renunt la vreo pereche de pantofi pe care mi-o doresc sau dau vacante in insule exotice pe o grecia sau bulgaria. eu sunt fericita sa stau mult si sa fac lucruri cu mariuca sau sa gatesc ceva bun ca sa-mi surprind barbatul. ideea e ca fiecare sa aleaga ceea ce ii place. ambele alegeri sunt corecte, cu conditia sa aduca liniste sufleteasca si impacare.

  2. :). Big hug.

    E singura data cand reusesc sa-mi mentin calmul in fata “noului” feminism. Poate unde sunt racita cobza … 😀
    Bai, feministele aste ale noului val nu vor decat sa demonstreze ceva cu orice pret. Ca mai mari piedici nici barbatii nu ne pun, cum ne punem noi, unele altora. Retetele astea de succes vandute la coltul strazii (chiar si la o taraba de carti) sunt maaari sarlatanii si noi si mai fraiere ca picam in plasa lor.
    Nu TREBUIE sa fim nicicum decat asa cum simtim noi ca ne este bine. Cand ni se spune ce e musai sa facem ca sa avem succes, sa fim “adevarate”, wonderwomen, atunci … ne intoarcem in timp la momentul inexistentei dreptului de vot, de exprimare samd. Si, deci, de ce am asculta??? De ce am pierde vremea cu aceste pseudo-feministe??? Zau asa, mai bine ne calmam si ne vedem de ale noastre.
    Urmele noastre pe nisip se masoara oricum, mai tarziu, dupa cu totul si cu totul alti cuantificatori decat grilele “feministe” la moda …

  3. Alina

    Imi permit sa intervin…eu nu prea vad ce influenta a avut feminismul in Romania…poate teoretic, pe hartie..In primul rand, femeile nu sunt platite, la munca egala, la fel cu barbatii.Egalitatea se aplica si in sfera privata, iar daca barbatii s-ar implica si ar fi solicitati de catre femei in sarcinile de zi cu zi(curatenie, spalat, mancare) cu siguranta lucrurile ar sta altfel si in sfera profesionala. In tari ca Norvegia, de exemplu, nu e deloc rar ca barbatul sa fie cel care isi ia concediu de paternitate pentru a sta cu copilul, in primele luni de viata. Atata timp cat in Romania nu se pune problema ca vreun barbat sa faca vreun sacrificiu in ceea ce priveste cariera in momentul aparitiei unui copil, eu nu prea vad cum oare putem vorbi de postfeminism? Avem inca nevoie de feminism, cu varf si indesat, avem nevoie ca cineva sa militeze pentru ca mentalitatile sa inceapa sa se schimbe!

    • Alina, daca porti blugi, ai facut o scoala superioara si te-ai dus la vot in noiembrie, atunci inseamna ca feminismul a avut o influenta si in viata ta, inca de dinainte de tavalugul comunist, care ne-a schimbat din femei si barbati in tovarasi si tovarase. La nivel teoretic, barbatii din Romania pot sa-si ia concediu de paternitate si sa stea acasa sa-si creasca pruncii. Eu personal cunosc cel putin trei care au ales concediul de paternitate. Problema nu e ca femeilor din Romania nu le-ar conveni sa le ceara ajutor barbatilor lor pentru treburile casei, de exemplu. Problema este ca acesti barbati, educati de cine, daca nu de femei, intra in viata cu ideea (gresita) dupa parerea mea, ca totul li se cuvine si in schimb nu trebuie decat sa se prezinte. Acolo e buba. Avem nevoie de feminism, nu zic ca nu, dar eu am obosit pur si simplu de sforaielile noului val. Noul val care te impinge spre extreme noi. Inainte, erai super femeie daca plateai nota jumate-jumate cu barbatul, nu-l lasai sa-ti deschida usa la masina si iti trageai singura scaunul – asta in ce priveste gesturile mici. Adevaratul test la puterii femeii era daca reusea sa ii bata cu propriile lor arme, in afaceri, la serviciu, in armata, in mine, acolo unde nici nu te gandesti. Acum noul val are alte dogme. Aruncati pampersii! Polueaza. Nu cumva sa dati lapte praf! Se tampesc. Alaptati pana la adanci batranete! (Nu sariti, sunt pro breast-feeding!). Coaseti-va copiii de voi si mergeti asa prin lume, proud mary ce sunteti voi toate.
      Gimme a break!
      Daca in contextul actual nu aveam masina de spalat, aspirator, pampersi, masina mica, si vai, da, lapte praf, yours trully era acum la Sinaia, la maicute, cu creierii pe bigudiuri. Soooo….
      As dori sa ma fac pisica. Sa fiu frumoasa si sa torc si sa fiu pretuita pentru ce frumos imi fac aparitia intr-o camera. Desigur, asta nu prea are cum sa se intample, pentru ca… Guess what: mami trebuie sa mearga la… serviciuuuuu! Si cand vine acasa, mami trebuie sa….? Aici nu mai zic ca stiti voi. Si dupa ce se culca copilul, mami trebuie sa scrie/traduca/inventeze chestii.
      Ok, nu ma bagati in seama, sunt doar obosita.

  4. Liliana

    eu propun ca femeile sa fie considerate sexul tare iar barbatii sexul slab 🙂

    • Nu, eu propun ca femeilor sa li se permita sa fie femei si barbatii sa isi asume barbatia nu doar pe strada si la crasma.

  5. Maria

    Pai am putea sa sugeram “taberei opuse” sa creeze si ei o miscare de emancipare a barbatilor – care sa lupte pentru dreptul masculilor de a participa la treburile casnice, la grijile zilnice, la raspunderea privind armonia in cuplu etc. etc.
    Wishful thinking 🙂

    Acum sincer, ce m-a oripilat cel mai mult la miscarea feminista (am facut si un curs la facultate!!!) a fost faptul ca doamnele in cauza , alea mai extremiste, tineau musai sa imparta cu barbatii, prin diferite artificii medicale, rolul de purtator al copilului (graviditatea). Ca si cum faptul ca facem copii nu e un privilegiu al femeilor, ci o pedeapsa…

    • O, Maria, crede-ma, daca ai o sarcina cu probleme de-ti versi sufletul pana in luna a noua… Sau daca ei ar putea experimenta carceii, durerile de oase, latirea bazinului sau nasterea (oooo, nasterea!) poate ca altele ar fi relatiile tata-copil. Zic si eu.

  6. Ada,

    Inteleg f bine ce vrei sa spui si ai dreptate. Fiecare femeie sau barbat ar trebui sa poata alege sa stea acasa sau sa faca, cariera. Astept ziua cand si in Romania sa stai acasa si sa te ocupi de copil va fi considerat un job full time, pentru ca asta este. Pana si termenul pe care il folosim ”a ta” e relevant. Cam pe aici ar fi inca de lucru cel putin,nu? Printre multe altele.

    • De-acord. Dar unde in lume e considerat full time job? Nici macar in Germania, mi-a zis mie Oana.

  7. Graba…”a sta”

  8. Peste tot exista o mentalitatea asta de ra..t dar de exemplu in tarile nordice, proportia de barbati care alege sa stea acasa cu baby e mult mai mare, iar in Franta, desi sunt in principiu ca si la noi, femeile sunt cele care o fac, acest lucru e mult mai valorizat, sunt considerate un pic asa mame eroine. Iar statul francez incurajeaza natalitatea, acorda alocatii etc, scutiri de impozit de la al treilea copil mi se pare. Nu-i de mirarea ca au o rata a natalitatii asa de ridicata. In Germania se sta foarte prost la capitolul natalitate, din cate stiu.

  9. ceska777

    (Aproape) peste tot la nivel de societate e la fel. Si peste tot e la fel la nivel interuman – adica intre partneri intr-o familie aka “mama si cu tata lu ala sau aia micii”! Ai noroc sa iei de barbat (si nu sa fi luata de nevasta de) un om crescut de o feminista atunci ai ghinionul sa fi nevoita sa fii si tu feminista: faci tot ce face si un barbat, daca nu chiar mai mult, de una singura. In aceleasi 24h, in conditiile in care nu esti decat om, din carne si oase care dor si ele. Chiar daca pragul de durere la femei e mai sus. Cine stie daca n-a fost acolo cocotat doar de ei, barbatii?! Ori poate de barbatoasele feministele?
    Se prea poate sa ai noroc chior si barbatul chiar sa fie your better half: curata cartofi, pune rufe in masina de spalat, duce si aduce copilul de la gradi chiar imbracat conform sezonului, nu stramba din nas daca in tura lui ala micu umple un pampers puturos, are mandria sa il invete el pe al mic (ca doar ii poarta numele mai departe) sa faca pipi sezand pe wc, sa scoata cainele afara si pe ploaie si la intoarcere sa il stearga pe labi si blana de murdarie din respect pentru faptul ca nevasta tocmai a terminat de sters pe jos. Si stie el ca nu-i o placere sa o iei de la capat cu mopul in mana cand se cheama ca tocmai ai terminat si ai putea sta cu picioarele sus pe balcon la o bere. Cand spune: “lasa, fac eu, tu ….” atunci cand simte ca nu mai poti, te surprinde cu gesturi (chiar daca neajutorate) citindu-ti gandurile.
    Ada, tocmai vroiam sa mai inchid o data ochii (iar) dar m-ai mai desteptat odata…. sa fie pentru ultima data?!

  10. Livia

    Mda, grea treaba cu feminismul… A propos de concediul de paternitate: aici (in Germania) au fost uimiti cati tati si-au luat concediu de paternitate (intre 2 luni si un an) din 2007 cand in sfarsit s-au trezit si nemtii si datorita unui nou ministru al familiei (o tipa care avea 7 copii!) au introdus si un fel de alocatie – nu stiu cum sa-i zic – pentru parintele care sta acasa, in functie de venitul dinainte de nastere. Si iata ca barbatii – proaspeti tati – in unele firme sunt chiar vazuti ca avangardisti daca stau acasa cu copilul. Si sotul meu si-a luat cele 2 luni la care avea dreptul. La un moment dat cred ca ar fi vrut chiar mai mult, numai ca ar fi fost fara bani ca eu nu vroiam sa renunt la cele 12 luni (platite) la care aveam eu dreptul 😉
    In rest dupa parerea mea nemtoaicele sunt campioane la egalitatea cu barbatii adaugand pe lista asemanarilor inclusiv faptul ca nu isi epileaza picoarele si axila 😉 Cool hugh?

  11. Draga Ada, ai mare dreptate, dar eu n-as da vina chiar asa pe feminism. Feministele au fost primele care au vorbit despre si au acuzat acest double burden (dubla povara, e deja un termen consacrat) al femeilor: un serviciu la serviciu si un serviciu acasa. Iar mai nou, tot feministele acuza si noua maternitate ecologica care a readus femeile acasa in slujba familiei.
    Cred ca mai putin conteza ce e si ce nu e feminismul, cat ca ceea ce spui tu este perfect adevarat. Din pacate.

  12. Pai da, cam asta e … ca dintr-o parte ti se cere (pardon, striga) ca trebuie sa fii mama perfecta (daca nu esti, te dispretuim, iar tu muncesti de zor la o depresie), pe de alta eroina multinationalei, cu salariu in tz cifre si realizari marete prunete si paleiete (daca nu esti, gata, la ratati cu tine … si depresia tot a ta e), iar pe de a treia cea mai cea femeie-feminina, pe tocuri, parfumata, fardata, coafata, aranjata, decupata din ultimul numar al lui Cosmopolitan (daca nu esti … o taranca nespalata, la cratita cu tine … si din nou depresie pe bigudiuri). Problema mea e ca toate aceste trei axe au fost create DE FEMEI, domnule, DE FEMEI!!!! Asta ma tampeste, cum naiba suntem atat de putin empatice unele cu altele cand tocmai noi stim ce avem de indurat.

    Cat priveste responsabilizarea barbatilor pe langa casa omului … oriunde in afara Romaniei cred ca este mai bine. Serios. Au inceput sa se mai schimbe si pe romaneste mentalitatile … dar mai e de lucrat.
    Eu nu sunt feminista, in sensul declarativ, si, desi am un barbat care chiar imi este jumatate si sprijin, tot mi-as dori sa-l vad “gustand” din placerile vomitatului 9 luni neintrerupte, sfarcurilor zdrente de la alaptatul primelor zile, contractiilor de travaliu … si intregului meniu al maternitatii … asa, ca sa stie si el cum este. Nu ca n-ar aprecia. Dar, deh, altfel e la purtator decat din povestite si vazute.
    Stiu, sunt rea. Poate unde-s racita … :DD

  13. Feminismul a vrut, in primul rand, ca femeile sa aiba aceleasi drepturi ca si barbatul. Da, sa voteze, sa poata munci, sa poata invata.
    Siiiiiiii sa poata fi cat de cat libere, pe picioarele lor – ganditi-va ce se intampla inainte cu femeile care nu se casatoreau? Sfarseau pe post de mobila prin casa unei rude. Dar cu vaduvele sau femeile parasite de sot? Idem.
    Sa mai vorbim de sansele cuiva care nu avea norocul sa se nasca intr-o clasa sociala buna (si sa fie “respectata” ca Lady X sau fiica negustorului Y? Sa amintesc ca slujitoarelor, guvernantelor si tarancutelor li se ridicau fustele, dupa bunul plac al stapanului, fara ca acestia sa pateasca ceva?
    Cat despre cele abuzate si care-si paraseau sotii? Nu tot ele erau ponegrite cu: “Sigur au facut ele ceva”. Femeile inghiteau cand barbatii aveau amante, inchideau ochii cand ei faceau de ras neamul, ca de, el era “stalpul familiei”.
    Feminismul a facut posibil ca, cel putin in unele tari, aceste lucruri sa nu mai fie regula.

    Deseori e greu sa fii mama, sotie, angata, studenta etc. – toate la un loc, mai ales cand, la noi in tara, cel putin, femeia are un job la munca si unul acasa. Dar chestia asta porneste din educatie. Barbatii educati sa-si ajute mamele si sa respecte femeile isi ajuta si sotia. Si cine-i educa pe barbati? Nu mamele lor?
    E o chestiune de mentalitate, care nu se schimba in 30-40 de ani.

    ***

    Nu ma pot abtine sa nu pomenesc de eternul perfectionism al femeii. Care vrea ca ea sa fie perfecta: acasa – si gateste, si spala, si face lectii cu copilul, si nu-si lasa barbatul sa iasa cu tricoul necalcat, si nici nu-l lasa pe el sa spele vasele (ca nu le spala bineeeee); la munca – unde munceste si ptr altii, ca sa iasa bine (cum vrea ea).
    Si vrea si sa ramana Femeia impecabila, si fa-ti parul, pune moate, du-te la gimnastica, machiaza-te (iote ce bine arata Xuleasca!)
    Si cand mai ramane timp pentru ea?
    De ce nu se invata femeia singura sa mai renunte la perfectionism si sa responsabilizeze si barbatul?
    Dup-aia se mira ca se masculinizeaza pe masura ce trece timpul (io sunt aia care aduce mai multi bani in casa, io ma duc la piata si car plasele si el se uita dupa ALTA???)

    ***

    Scuzati raspunsul lung, ma inflacarez usor la subiectul asta….

  14. Zu

    Mi-a placut tare mult ce ai scris, chiar ma tot gandeam la asta in ultimul timp si cand am vazut articolul tau, parca imi citisesi gandurile si le-ai pus pe hartie intr-o forma mult mai coerenta :-)…

  15. ruxij

    mi-a placut articolul, foarte bun.feminismul asta a fost si indus de capitalism, ca sa aiba mai multa forta de munca dar si consumatori mai multi pentru produsele scoase pe banda,eu asa vad lucrurile.mai rau ne punem bete in roate, noi femeile, cu feminismul asta.totusi, atata timp cat si ei sunt grav alienati, la modul….mi se cuvine orice, e ok sa fii femeie independenta.eu am ales si sper sa ma tin in continuare de programul si salariul de multinationala, ca atata timp cat esti mama singura din simplul fapt ca lui i se cuvinea tot, atunci trebuie sa imi gasesc si eu un aliat in viata asta, unul care sa ma ajute sa am salariu cat pentru 2 guri….si aliatul ala cu chip de multinationala a venit de data asta…multumita..feminismului.deci, ce vreau eu sa spun, e ca nu se mai poate sa revenim la feminitate, cand…barbati adevarati nu mai avem.apropos de articolul tau cu ..de ce divortam….aia sunt din pacate dumnealor in ziua de azi.te-am pupat

css.php
Privacy Policy