Fatăăăă!,
Am urmărit zilele astea toată fierberea legată de concediul de îngrijire a copilului, pentru că aşa cum ştiu cei ce trec des pe aici, mă priveşte direct.
În seara asta, doamna Cojocaru mi-a atras atenţia asupra unui articol, scris de o altă femeie măritată, dar încă fără copii. Eu nu am nimic cu nimeni, nu mă bestializez pe forumuri, nu comentez pe hotnews şi-n general, nu mă duc în bătătura omului să-l înjur după cum poate ar merita. Aici însă sunt în bătătura mea şi-mi permit să spun ce vreau eu.
La primul meu copil n-am beneficiat de CIC. M-am întors la muncă atunci când fetiţa avea 4 luni. Copilul meu a avut bone şi a mers la grădiniţă de la doi ani şi jumătate. Aş fi vrut ca de data asta să pot să stau eu acasă cu bebeluşul pe care îl voi naşte în aprilie. Atunci când am hotărât să mai avem un copil, am făcut nişte calcule. Calculele mele au fost făcute pe 85% din veniturile mele din ultimul an, timp de un an. Nu îndrăzneam să visez că voi sta acasă doi ani. Soluţia propusă ieri, dacă rămâne în picioare, în comparaţie cu situaţia din 2005, e mult mai bună. Dar nu e suficientă. Faptul că legea nu se aplică retroactiv mi se pare şi mai bun. Mamele azi în CIC nu au nici o vină. Bine, nici eu nu am nici o vină că statul român e aproape în faliment, dar asta este, n-am bătut din picioare. 500 de ron la întoarcerea la muncă pot însemna jumătate din salariul unei bone bune în Bucureşti. Ok, fac fifty-fifty cu statul, că e drăguţ şi mă lasă să muncesc ca să aibă ce impozita. Ei, acum, însă, îmi permit să mă bestializez pe site-ul meu. Pentru că autosuficienţa dătătorilor cu opinia m-a scos din calmul meu englezesc.
Doamna cu pricina sintetizează în postarea ei plină de cugetări “înţelepte” toată lipsa de informaţie, toată prostia şi toată ignoranţa celor ce fac spume la gură pe oriunde au ocazia. Am citit zilele astea zeci de comentarii lăsate de bărbaţi. Bărbaţi care sigur n-au cumpărat în viaţa lor un pachet de pampers sau un vaccin care nu se găseşte prin spitale, pentru că dacă ar fi făcut-o, şi-ar fi ţinut dracului gura. Am citit comentarii scrise de femei ca ea (care se bucură de oarece influenţă prin blogosferă, influenţă căpătată prin lovitură cu manta), comentarii care nu fac decât să întărească ideile preconcepute despre ticăloşia şi milogeala mamelor din România, care stau cu mâna întinsă la restul societăţii.
Simt nevoia să le spun şi părerea mea fetelor ăstora care-şi dau cu presupusul precum babele la spart seminţe pe marginea şanţului. Şi lor o să mă adresez cum se cuvine, cu “Fatăăăă!”.
Fatăăă, mergi într-o zi la Carrefour şi fă-ţi o listă de preţuri pentru mărfurile indispensabile unui copil de un an, pentru o săptămână. Apoi, interesează-te cât costă o bonă la tine în localitate şi câte ore e dispusă să stea de banii pe care-i cere. Te rog, pe urmă, să vizitezi o creşă de stat sau să-ţi întrebi prietenele care au copii (dacă ai astfel de prietene) ce se întâmplă cu un copil dus în orice comunitate, în primii doi ani de contact cu comunitatea (nici nu contează dacă e la stat sau la privat). Află cât costă o creşă privată pe lună. Adună cu suma pe care ai obţinut-o la Carrefour şi scade din cât câştigi azi. Pe urmă, fă-ţi socoteala cât îţi mai rămâne pentru facturi, mâncare, tampoane şi ce ţi-o mai trebui şi ţie, că doar femei suntem cu toatele.
Lasă tu comparaţiile cu prietenele şi cunoştinţele tale din alte ţări. Află, Fatăăăă, că toate celelalte state au un sistem de sprijin al familiei. Există creşe, există grădiniţe, există scutiri de impozite pentru familiile cu copii, alocaţii reale pentru fiecare copil în parte (nu 40 de lei ca în România). Puterea de cumpărare în celelalte state, cu care tot faceţi comparaţie, este mai mare decât în România şi-n plus, în multe din aceste state, bărbatul poate întreţine familia din salariul pe care îl are. Câţi bărbaţi din România pot plăti rata la casă sau chiria, eventual rata la maşină, coşul zilnic şi celelalte nevoi ale familiei, din veniturile lunare?
Toate familiile sănătoase la cap îşi fac un calcul înainte să se apuce de adus copii pe lume. Nu facem copii pentru indemnizaţia plătită de statul român preţ de 24 de luni, după ce am cotizat 15 ani taxe şi impozite. Dar nu-ţi închipui, Fatăăă, că toţi copiii sunt strict rodul amorului nebun dintre părinţi, ori că dragostea nu trece prin stomac. Poate nu înţelegi că atunci când devii mamă, veniturile familiei se micşorează oricum, şi fără să-ţi mai ia statul vreun procent din cât ar trebui să primeşti. Poate nu înţelegi cât costă să creşti un copil sau poate crezi că a face un copil e un fel de lux pentru damele inteligente care s-au învârtit de soţi bogaţi, că d-aia se mărită femeile în România, ca să aibă cine să le întreţină. Poate ţi se pare firesc ca mamele românce din ziua de azi să renunţe la scutece de unică folosinţă, să se mute cu soacra, să nu mai meargă cu maşina şi până le intră copiii la şcoală, să nu mai aspire la o pereche de cizme pentru iarnă. O pereche de cizme, Fatăăăă, pentru un copil de un an, costă de la 100 de lei în sus, dacă nu vrei să-ţi încalţi copilul în plastic. O pereche de cizme de damă nu-ţi mai spun cât costă, sunt convinsă că ştii mai bine. Poate ai impresia că atunci când stau acasă cu copiii, mamele chiar stau. În sensul că le uită Dumnezeu pe canapea la telenovele, cât ăla micu’ lustruieşte parchetu’ cu mânuşile speciale. FYI, cum se zice la tine la job, când “stai” acasă, eşti de serviciu 24 din 24 de ore. N-ai pauză de cafea. Nu poţi să ieşi la o ţigărică.
Nu mai e ca acum 30 de ani, când vorbeai cu mama sau cu soacra şi expediai copilul la ţară. Nu poţi ruga o vecină să urce până la tine să-i încălzească mîncarea la prânz copilului şcolar, pe care-l laşi singur în casă, cu cheia de gât până vii tu de la fabrică. Nu mai poţi lăsa copilul să se joace în faţa blocului, Fatăăăă!, că ţi-l ia cu japca şi ţi-l scoate la produs. Dacă tu nu eşti acasă, persoana care să-ţi supravegheze copilul costă de la 800 de lei în sus pe lună.
Pe scurt, Fatăăăă!, tu eşti tânără şi-ţi scapă multe lucruri. Ai să mai creşti, poate c-o să ai un copil şi ai să descoperi că multe din cele ce ţi se par azi relevante, fundamentate, logice, nu mai au legătură cu realitatea. Eu zic să nu-ţi mai dai cu părerea despre ce şi cum e cu copiii şi crescutul lor. Pentru că până nu-i ai, n-ai cum să pricepi. Scrie despre creme, despre farduri, despre pantofi, despre staţiunile prin care te-ai mai plimbat, lasă tu mamele şi copiii în pace, că nu ştii ce spui şi mai rău faci.
Vezi că ratezi promoţiile la mall tot scriind despre ce nu ştii. Şi scrisul, Fatăăăă, are defectul ăsta, că rămâne. Posibil să te ruşinezi vreodată de ce prostii ai scris zilele astea.
Related Posts
Tags
Share This
Acum, e randul meu sa spun “in sfarsit, un articol bun”. Pe mine m-a terminat azi, articolul lui Tapalaga (sa ma ierti, dar eu nu-l vad “bun” pe-al lui… in primul rand, ca eu sunt aproape de cei 600 lei, dar n-am facut copilul pt banii dati de stat). Si mai sunt si altele care nu mi-au convenit in articolul acela, dar cine-s eu sa ma dau cu parerea?!
Aurelia, nu tu erai incriminata in articolul lui Tapalagă. E bun macar pentru cronologie, ca sa nu uitam pe ce lume traim.
Fatääääääääää si io, alaturi de Ada, iti donez un servetel umed de bebe sa te stergi la gura. Ustura putin da’ sterge maro-ul.
Mi-au placut enorm ultimele doua postari, m-am simtit inteleasa, razbunata (?), “verbalizata” si cred ca stiu articolul de care vorbesti (daca nu, atunci unul similar). Despre subiectul general zau daca imi mai vine sa spun ceva. Nu mai am putere, doar scrasnesc din dinti usor isteric 🙂 si visez la intalniri intre patru ochi cu diverse personaje aflate in functii de conducere. Si zau ca de obicei sunt o fire tare blajina…
Zu, daca ii vezi, da-le una si din partea mea.
Te imbratisez! 🙂 Nu te supara, ca nu-ti face bine … si oricum prostia se vindeca doar pe cont propriu, iti zic. Si eu m-am enervat, in repetate randuri. Si tot degeaba. Acum invat sa mai si tac. Si sa-mi vade de ale mele. Cainii latra … Si e valabil in ambele directii.
Altfel, de ce nu ai si tu un like de-asta gadgetat la articole, sa dau de nspe mii de ori LIKE LIKE LIKE la postarea asta (si altele) ? 😀
Pot sa fac share la Facebook? 😛
Eu am tacut cat am putut, aseara mi s-a urcat tensiunea.
Am like, vezi ca e cu degetelul in sus sau cu degetelul in jos, Sigur ca poti sa faci share. Be my guest.
Bravo Ada, m-a uns la suflet! Daca-ai sti cat m-am izbit de prostia lor cand eram in tara si era Vladimir bebe! Hai sa fiu si eu un pic in ton cu postarea ta: … stateau doua ,, fete” pe o banca tragand cu nesat dintr-un Kent si masurand pe calapodul lor ,,fetesc”, cu ochiade dispretuitoare, privelistea urbana. Trece un mosneag jigarit, ducand o paine intr-o punga transparenta si tusind sec. Cand ajunge in dreptul lor, incepe sa mormaie usor si infundat, suficient sa-l aud, insa: ,,Curvili dreacului “…
Ei, lasa, ca nici cu mosul nu mi-e rusine:))
Da,da,da,da,da:)
De o mie de ori da,ai atat de multa dreptate!Chiar ieri vorbeam cu o prietena care este in Elvetia si imi spunea ca acolo nu exista concediu maternal ,dar tatii ai caror sotii sunt casnice si vad de copii,beneficiaza de reduceri substantiale la impozite si taxe.Plus ,cum ai subliniat si tu,o familie se poate intretine chiar si cu un salariu mediu iar pentru o femeie nu e deloc o rusine sa fie casnica si sa aiba grja de copii,dimpotriva.E inutil sa compari…
Pacat ca in toata aiureala asta,noi ne invrajibim unii impotriva altora,iar conducatorii iubiti isi umplu burtile.Urat.
E inutil sa compari, exact asta spun si eu. Nu doar inutil! E nociv.
ba cred ca ar trebui sa publici “spusele” tale , sa le faci cunoscute “cetatenilor”, “satenilor”, taximetristilor, cumparatorilor, traficantilor, traitorilor in RRRRRRRomania. Cu toate astea, astept vesti bune !
Vesti bune dupa 12!:)
Te citesc din vremurile in care un copil reprezenta pentru mine doar o nazuinta si invidiam toate mamele din lume. Acum am o fetita de 9 luni si de o luna m-am intors la serviciu. Eu sunt printre mamele norocoase care au o bunica dispusa sa se ocupe pe puiul lor pe parcursul zilei. Dar cred ca fiecare mama trebuie sa aiba dreptul sa aleaga cand se desprinde de copilul ei. Muncim atatia ani incat trebuie sa ne fie respectat dreptul la a fi numai mama pentru un timp limitat. Iar domnisoarele despre care vorbesti nu au ajuns inca la stadiul de inteligenta necesar pentru a gandi in perspectiva. Noroc ca timpul vindeca astfel de lipsuri la unele femei.
Anca, daca tu zici ca timpul vindeca astfel de lipsuri, pot sa incerc sa te cred. Parerea mea sincera e ca prostia nu se vindeca. Nici autosuficienta.
Ada, iertat să-mi fie, dar cu Irina de ce nu ai stat 2 ani acasă? Ce s-a schimbat acum încât ai simţit că este important să rămâi?
Pt ca indemnizatia era 600 de ron iar chiria mea era 14 milioane. Intre timp am vazut ce inseamna bone, ce inseamna comunitate la varste mici, ce pretios e timpul petrecut cu copiii. Intre timp am mai crescut eu insami.
Citesc tot ce scrii, in fiecare zi. Nu comentez, admir din umbra. Dar acum nu ma pot abtine!!! Doamneee cat de bine ai spus! Cat de bine ai punctat fiecare problema. Doamneee cum vb unii fara sa gandeasca macar o secunda. Macar un minut sa se puna in locul nostru, sa vada ce inseamna sa fii parinte, ce inseamna sa calculezi ultimul leut ca sa ajunga copilului pampersul sau bucatica cea mai buna de mancare! Of doamneee, da-le minte!
La fel si eu am gandit, la primul aveam 600ron si la 6 luni m-am intors la serv. La al 2 lea, am zis gata, stau 2 ani, fie ce-o fi! Si bine am facut. M-am simtit mai implinita! Dar acum???!!!
Acum suntem ca in bancul cu rabi. Am scos capra din casa si mama, ce de loc e!
Mie mi-a fost lene si sila sa scriu despre asta. Si nici nu pot sa imi adun ideile intr-o forma care sa nu fie istericoasa. De aia as vrea sa fi scris ce ai scris tu:)
Da, imi permit o bona, da, angajatorul meu a fost de treaba si am un program decent. Da, daca ar fi fost 85% din venituri as fi stat mai mult. 85% din din venituri, nu media plafonata. Da, am rata la casa mai mare decat alea 12 milioane de le da acum statul pentru 2 ani.
Nu, nu inteleg de unde teoria unora cum ca as sta pe banii statuilui, daca as sta acasa. Jur, ast chiar n-o inteleg, atita vreme cat deja sunt 15 ani de cand cotizez si cu sume maaari, la care prefer sa nu ma gandesc. Nu inteleg de unde teoria ca eu ca fiinta umana care mananca, se imbraca, se spala, ar trebui sa dispar dupa ce nasc, ca sa nu cheltuiesc banii statului. Asta pentru ca aud teoria ca de fapt nu sunt banii copilului. Pai nu, nu sunt, da eu devin o fantomafara nevoi? Care traieste cu aer?
In fine, iar ma enervez :))
Nu te enerva. Ia un ciocan mai mare!
da mah, da’ tu cel putin iti poti spune off-ul acolo in direct… si ii poti altoimacar asa un pic de sa le crape obrazul de rusine (daca asa ceva e posibil)….
asta e unul din momentele in care I wish I were you 🙂
Multumesc,multumesc,multumesc!!!!!
Roxana
n-am copii, nici macar in proiectele pe urmatorul an (era sa zic pe urmatorii 2 ani, dar nu se stie ce-ti rezerva viata) si tot nu-mi permit sa gandesc/vorbesc in felul descris.
buna, ADA
te vizitez in fiecare zi, ma regasesc in ce citesc intrucat am si eu un baietel care face in ianuarie 4 ani. Ma gandeam serios si eu sa mai fac un copil intrucat imi doresc foarte tare, dar ma innebuneste ce fac nemernicii astia. Iti dau dreptate, dar efectiv imi este sila sa ma pronunt cand vad cum se joaca nemernicii astia cu noi.
Nu mai am putere sa reactionez, sunt blocata!
Apropos, am cumparat cartile tale si le citim cu drag
va pupam si sa fiti sanatosi!
eu sunt foarte de acord cu tine!
faceam la un moment dat un calcul cand era pumpkina mea mica, si tin minte ca ne ieseau pe luna cheltuieli de vreo 9 milioane. Pampersi, lapte, mancare pentru ea. pentru un bebelus de un an!
si nu ruperi in figuri si fitze de Dorobanti, ci totul socotit la centima, strictul necesar.
Nu discutam despre fitze, discutam despre strict necesar si decent. Pentru ca de fapt aici e buba. Decenta, in Romania, costa dublu fata de oriunde in alta tara europeana civilizata. Culmea!
Ada, asa, Ada! De comentat deciziile astora se pot comenta in fel si chip. Bine-ai spus-o tu de cum arata tara asta, acum, azi. Singura chestie care mie mi s-ar fi parut mai fair ar fi fost ca orice masura ar fi anuntat (sau pachet de masuri) sa fi fost setata ca intrand in vigoare fix dupa 9 luni de la data fabricarii ei. Nu-mi pare ok sa rupi un pod c-o furtuna de vorbe, iar de o parte sa fie o mamica ce va naste pe 31 decembrie 2010 si de celalta o alta ce naste pe 1 ianuarie 2011. Ca sa nu zic ca, in extremis, putem forta si vorbi chiar de minute. Indiferent de ce masuri se iau, faptul ca se vorbeste si, oh Doamne cat se mai vorbeste, face rau mai ales celor care sunt intr-o zona de sensibilitate aparte. Si aici ma gandesc ca o vitoare foarte aproape mamica are nevoie de liniste, calm, bucurie si nu de facut calcule pe genunchi, cum ne dicteaza partidu’. Azi asa, maine altfel. Te pup si felicitari! PS – da si mia pe mail un patratel (125×125 px) pentru injoaca, sau pentru ce vrei tu 🙂
Da, sigur, ar fi fost grozav sa intre in vigoare de la 1 septembrie. Dar asta presupune viziune si intelegere. Ori nu mi se pare ca vreodata statul roman a avut viziune sau intelegere pentru cetatenii lui. Sa vorbim cu Don Pandele de patratel.
cine-i individa?
Dama bine…
Asemenea specimene devin dame mai tarziu. Dupa ce capata experienta. Acum e doar o ameoba cu tupeu.
reao!
Cu toti hormonii lunii a 6a in care cu onor ma aflu, am incercat sa-mi pastrez calmul.
Am cedat cand m-a abordat un coleg f tanar si f zeflemitor, cu care n-am schimbat in viata mea 10 vorbe, sa ma intrebe “cat credeai tu ca urma sa te tinem acasa, pe banii nostri?” (platitori de impozite, adica). Probabil unul din misoginii care scriu comentariile alea “porno” despre mame, pe site-urile de presa.
Pentru prima oara in viata mea mi-am dorit – si am reusit – sa fac un om sa se simta prost pentru ca are un salariu mic. I-am desenat pe tabla cum de 14 ani, eu cotizez pentru salarii intre 400 si 2600 de Euro – iar el cotizeaza de 1 an jumate pentru un salariu de 250 de Euro. Ca in tot timpul asta el a mers pe shosele platite de mine, la spitale platite de mine, la scoala platita de mine, l-a aparat politia platita de mine si ca, in mare, eu platesc un procent mult mai mare din pensia mamei lui decat plateste el.
Dupa aia am regretat, ca nu-mi place sa fac pe “dashteapta”, dar pe moment m-am racorit.
Oricum nu ramaneam 2 ani acasa, plafonul lor imi ia mult mai mult de 1/2 din salariu, dar cat m-am enervat…
Pentru ca urasc sa cer lucruri pentru mine, nu mi-am negociat niciodata salariul, am trait din banii parintilor doar pana la facultate, acum imi ajut tatal, socrii… Si iata ca azi, doar oentru ca burtica mi se vede prin deschizatura paltonului, oamenii de pe strada ma considera o miloaga, o cersetoare… ca asta se spune la TV (inclusiv de executivul nostru)
Da, Maria, si el o sa tina minte ca nebuna aia si-a varsat hormonii pe el. Pierdere de vreme. Calm, nu ne fac bine nervii.
… a, si dupa aia, ca sa ma bucur de victoria mea in polemica cu reprezentantul opiniei publice romanesti, am bagat un plans de 15 minute la baie…
maria, bine i-ai facut!
eo? bai vorbim de niste damutze care nu traiesc din alocatiile copiilor ci din cotizatiile parintilor. vorbim despre o facatoare de arogante. si cati ca ea.
Maria , tu muncesti in Romania ?Adica tu ai avut salariu de la 400 de euro si in timp ai ajuns la 2600 ?Asta e de-a dreptul minunat , inseamna ca traim intr-o tara de vis.Cand vom avea toate salariul tau doar atunci vom vorbi aceeasi limba.
Uite eu am o amica extrem de desteapta si de muncitoare , lucreaza in 2 locuri , la stat pt 10 milioane net pe luna si la privat pt 18 mil.A stat doar 2 luni cu fetita acasa si atat.Apoi si-a reluat job-ul de la stat full time( chestiune importanta , de cariera , daca statea mai mult statea pe timpul ei !) si fractiune de norma la privat, doar 3 zile pe saptamana ( adica 10 mil plus 10).Acum , la un an de la nasterea fetitei va merge full time si la privat.E adevarat o ajuta soacra ei.
Mie mi se pare ca prima problema care trebuie rezolvata e grila de salarizare , sau veniturile pe luna in functie de scoala si munca propriu-zisa.Si la stat si la privat.
Restul …timp si procente se pot stabili cat ai bate din palme.
Ada , da link-ul “fetii “, daca se poate , macar sa se faca discutiunea in cunostinta de cauza.Pt ca vezi , la unii e problema de timp , la altii de bani, iar la altii de ambele.
off topic sau nu, “suka” in rusa inseamna “căţea”. Coincidenta sau nu, are fix aceleasi semnificatii ca in romana. 😉
uuuuuu yeeeeeeeah, baby! atat de suparata nu te-am vazut niciodata! big kiss!
bogdana- daca la mine te referi, da pot. adica, in fine, in teorie. ca orice le-as spune eu, nu am cu cine sa ma inteleg.
maria, da, la tine ma refeream 🙂 si stiu ca teoria e frumoasa si ca practica si realitatea ne smulge aripile, dar macar poti spune “da, le-am zis-o in fata” 🙂
off, ada… am doua variante mult prea proaste… am muncit pe branci sa mi se mareasca salariul pe cartea de munca, ca sa-si bata astia joc de mine… o sa stau doi ani acasa ca sa nu mai pupe statu nici un ban de la mine un an si o sa muncesc “la negru” ca sa-l fur cat mai nesimtit posibil… asta va fi razbunarea mea…mi-e scarba, cred ca o sa plec de aici oricum…
trebuie sa fii batut in cap sa nu-ti dai seama cata nevoie are un copil in primii ani de viata, de mama lui;
deasemenea, trebuie sa fii batut in cap sa nu iti dai seama cat inseamna un copil dpdv material, numai uitandu-te in jur, fara sa fie nevoie sa faci cine stie ce calcule, fara sa te afli in situatia de a avea unul;
trebuie sa mai fii si incredibil de frustrat sa nu accepti realitatea cruda ca, in romania, femeia munceste de doua ori mai mult decat barbatul, in cele mai multe dintre cazuri; sunt foarte putini barbati educati sa-si ajute sotiile la cresterea copilului; si sunt si mai putini cei care spala 3 farfurii dupa ce vin de la serviciu. femeile, insa, pot sa mearga si la serviciu, sa faca si temele cu ala micu’, sa curete si casa etc, le stiti voi mai bine pe toate.
si nu, nu sunt “vre-o nevasta frustrata”, nici maritata nu sunt, nici copii nu am si slava domnului, am crescut intr-o familie responsabila si organizata. problema mea e ca, stiu sa vad si dincolo de mine si de impozitul pe care mi-l opreste statul.
dar degeaba ne racim unii dintre noi gura, caci daca oamenii astia nu pot intelege cat inseamna un copil, cu atat mai putin vor intelege ce spunem noi aici… trist
Cin’ te-a enervat, tu? ca-s in dispozitie razboinica. Numa zi!
Ada, e pentru prima data cand o sa spun public prin ce am trecut. Nu cred ca am mai aspus asta nicaieri. Nu vreau sa crezi ca te critic, doar ca sunt si nu sunt de acord cu ce se intampla.
Am plecat din Ro in State acum aproape 8 ani. Am emigrat legal, acum sunt si cetatean american. Am ramas gravida la 5 luni dupa ce am emigrat, o intamplare, nu a fost intentionat. Cand am emigrat nu aveam pe NIMENI aici, am venit cu 5 valize si atat. Ne-am gasit servici abia dupa 4 luni, deci eram angajata de doar 1 luna cand am ramas insarcinata. Mi-a cam tremurat sufletul, dar nu m-au dat afara. Ce vroiam de fapt sa spun, ca in America, o tara civilizata cum se stie nu, concediul de maternitate e de 6 saptamani pt nastere normala si 8 saptamani pt cezariana. Saptamani, nu luni. Din care daca iti iei si ceva inainte de a naste, mai scade timpul de a sta acasa cu copilul. Nu-i bai s-ar zice, ca sunt multe gradinite. Sunt, e adevarat, dar costa 50% din salariul meu de atunci, iar conditiile tot nu se pot compara cu acasa. Iar indemnizatie pt copil nu ai DELOC in State. Nici 1 luna, nici 1 zi. In cele 6 saptamani ti se plateste 85% din salariu si atat.
Acum dupa atatia ani de munca in State imi pot permite maxim 4 luni de stat acasa (Family leave) la care se adaga concediul meu, deci sa zic 5 luni, maxim 6 luni in care mi se da 85 din salariu, apoi tot daycare scrie pe copilul ala.
Nu, nu ne permitem ca unul sa munceasca si eu sa stau acasa. E adevarat ne-am luat casa si avem rate pentru asta, dar nici asa cu chirie daca ar fi, cu 2 copii nu ne-am permite ca eu sa stau acasa cu copiii. Si crede-ma ca nu avem niste joburi proaste, dar nici manageri nu suntem niciunul.
Toate astea adunate la un loc m-au determinat sa nu imi pot permite al doilea copil. E aiurea sa spui ca nu iti poti permite un copil, dar asa e. Nimeni nu stie ce e in sufletul meu, ca de 3 luni zilnic imi spun ca sun sa fac programare pt sterilet si nu pot suna, ma doare inima, sufletul. Iar ce m-a daramat cel mai mult a fost cand baiatul meu acum 2 saptamani cand i-am spus sa-i scrie Mosului, mi-a spus ca el nu vrea jucarii, nimic anul asta, vrea un frate sau o sora. Am plans o noapte intreaga.
Iar eu locuiesc in una din tarile de care toata lumea spune ca e f civilizata, etc. Crede-ma, ca din punct de vedere al cresterii unui copil, aici e cosmar fata de Ro.
Sper sa nu te superi, nu sunt de acord nici cu sfaturile damelor care nu au avut copii, habar nu au cu ce se mananca asta, dar comparativ doar din punctul de vedere al cresterii copiilor, e mai bine in Ro decat aici. In Ro sigur aveam al doilea copil, aici nu mi-l permit. Sper ca baiatul meu sa ma ierte si sa ma inteleaga, ca eu si asa am sufletul frant.
Sarcina usoara in continuare, pupici Irinei si Liei!
Carmen -Cred ca experientele umane sunt in foart emasura “de la caz la caz”… marea greasala a noastra a romanilor (ma rog, una dintre 🙂 este ca ne inchipuim cumva ca suntem un fel de victime ale altcuiva (sau altceva -aka regim, sistem etc), culmea, chiar in situatii alese de noi insine. AM simtit nevoia sa raspund aici ca fiind o mama stabilita in US de ceva vreme, venita nu cu 5 ci cu 2 valize aici 🙂
Care si-a permis sa stea cu copilul acasa 4 ani (acum am ales sa imi iau un job part-time dar care e langa casa si super flexibil ca orar, cand copilul a inceput gradinita -publica, gratis si foarte buna), desi barbatul meu nu are vreun job de mare sefut, dar iata, se poate trai decent aici si asa, 3 oameni dintr-un salariu (mai locuim si la New York!). In plus, ne-am cumparat si casa acum un an jumate -deci si ceva rata de platit. Acum imi doresc foarte mult un al doilea copil si nici prin cap nu-mi trece ca el ar fi cumva o povara financiar vorbind, ci o binecuvantare din toate punctele de vedere… fiecare copil vine cu norocul lui pe lume, iar daca iti faci calcule din care rezulta ca “nu-ti permiti” al doilea copil (de parca ar fi vorba de a doua masina sau ceva…) cred ca ai ales gresit si vei fi nefericita toata viata. Si ca sa iti dau argumentul final: cand am ramas insarcinata cu copilul meu, eram inca pe o viza de student, fara un ban in buzunar (de a trebuit sa imprumutam de la prieteni banii de chirie pe o luna) si fara o mare perspectiva ca lucrurile -rational vorbind- se vor schimba in bine peste noapte. Nici prin minte nu mi-a trecut insa ca din motive financiare sa nu fac copil!!! Si foarte bine am facut… cand eram insarcinata in 4 luni, am primit green cardul, am gasit un job foarte bun, sotul la fel, am nasuct in niste conditii de 4 stele pe asigurare platita de stat. Nu, in US nu-ti da statul mare lucru -dar exista cai sa obtii ce doresti, daca:
1. CREZI cu tot sufletul in steaua ta INDIFERENT de conjunctura
2. renunti DEFINITIV la atitudinea de victima.
Alegerea in viata iti apartine TOTDEAUNA.
Craciun Fericit!
bogdana- e inversul satisfactiei cand vezi ca vorbesti cu peretii. in fine 🙂
@Carmen- ideea e ca in Romania nici din doua salarii normale nu iti poti permite sa duci copilul la day care.
Fara sa stiu ca ai scris si tu despre respectiva proasta, m-am scandalizat si eu ingrozitor, mult mai virulent ca si tine, caci nah! eu sunt mult mai virulenta de felul meu.Asa as fi batut-o peste gura pe asta… pana la sange, caci e tanara si trebuie sa-i intre mintile in cap.Unora ca ea li s-a spalat creierul si debiteaza ineptii pentru traficul blogului.Si nu mai au ultimamente toti in cine sa loveasca decat in mamele “miloage”.Ce nenorocite! Felicitari pentru articol!
carmen, deja comparatiile cu alte tari nu isi au locul. pentru ca:
– difera extraordinar de mult stilul de viata, puterea de cumparare, nivelul salariului mediu, absolut tot.
sa iti dau un exemplu: benzina la voi in state este cam de doua trei ori mai ieftina decat in romania.
– difera mediul economic, mediul politic, legislatia.
plus, ca sincer, statele unite sunt un exemplu prost. poate cel mai prost, pentru ca acolo sistemul de sanatate este dezastruos. deci, nici nu il iau in calcul. de fapt eu sincer nu am vazut niciodata partea frumoasa a “the american dream” dar asta e alta fata a problemei.
sincer acum, nu mai suport comparatiile astea cu alte tari. pur si simplu nu pot compara o tara in care salariul mediu net este de nici 400 de dolari (1340 de lei in luna octombrie 2010, carmen!!!!) cu o tara in care venitul mediu anual este de 42000 de dolari si in care benzina e mai ieftina, iar cu 100000 de dolari iti iei ditamai casoaia, cu un credit cu rata dobanzii de cinci ori mai mica decat in Romania.
iti mai dau un exemplu. in Bucuresti sunt 17 crese in conditiile in care in acelasi oras se nasc anula peste 30000 de copii. deci nici infrastructura nu exista unde sa iti duci copilul.
deci, draga carmen, imi pare rau dar chiar nu simpatizez nici cu greutatile prin care treci, nici cu victimizarea asta ca uite nici la voi nu e mai bine. daca nu e mai bine, de ce ai plecat?????
ayandari, deci am ras cu lacrimi citind comentariul tau de pe blogul tipesei :))))))
Ai ras la faza cu “sterpele ca tine”? Eu zic ca nivelul discutiilor a coborat mult prea mult. Si asta spune multe, din pacate.
@bogdana: acolo, pe blogul ei am fost eleganta, la mine acasa i-am dat d-alea grele, aveam flash-uri cu ea in fata ochilor, imi imaginam ca-i trzonesc cate una la fiecare cuvintel.Chiar m-am isterizat aseara!
gata ca am rabufnit si eu la mine pe blog. deci nu cred ca m-am isterizat in halul asta si in public pe deasupra niciodata.
PS, ai comentat imediat dupa Radu, ca nu s-a putut abtine (la ea pe blog) :))
L-a sters!!!!!
erata, nu l-a sters. dar de ce nu imi pot sterge eu comentariul, ada?
pai nu stiu cum are setate lucrurile pe acolo.
Ba nici despre make-up sa nu scrie daca nu poate avea o opinie profesionista 😛 si asa sunt multe “pareriste” care plimba niste idei de colo colo in lipsa de inspiratie si cunostinte reale, de mai mult induc lumea in eroare, plus “the next generation” careia ii place sa se vada machiata si cu poze expuse admirate de multi fani… nu mai avem nevoie si de dame bine care sa faca asta. Pentru ca frumusetea pielii si sanatatea ei merg mana in mana!
Ai dreptate in articol, nu am copiii (inca) dar am prietene care au si stiu prin ce trec 🙂
ups :)) typo 😀 am pus un i in plus la copii
Scriu din postura unui bunic tânăr şi în putere. Tembelii- indiferent de sexul lor fffatăăă- care tratează doar statistic şi în context financiar problema copiilor noştri – că sunt ai noştri toţi puii de român care se nasc şi se vor naşte- însemnează că au uitat sau nu au ştiut vre-o dată câtă lumină izvorăşte din zâmbetul unui prunc. Am crescut patru copii şi acum mă simt sărac fiindcă am dobândit doar un nepot de la progenitură. M-aş da peste cap să am măcar opt şi aş munci cu capul în jug ca să îi ajut să crească. Aşa ar trebui să judece oamenii ăştia cu trese politice pe umerii lor înguşti. Că fără copii suntem săraci şi fără viitor. Iar pe mamele care îi nasc trebuie să le ţinem măcar în palmă dacă nu în puf. I-aş înjura, dar părul cărunt care îmi răsare pe la tâmple nu îmi dă voie să o fac decât în interior… dar să îi ruşinez pot !!!
Să vă fie ruşine mă, v-aţi dat sufletele pe un carnet de partid. Vedea-v-ar Dumnezeu în toată nimicnicia voastră tembelă…
Cu repect pentru toate mamele de copii din România şi din lume
Uica Mihai
Fetele, dati-mi si mie va rog, link spre blogul ,,tipei”, nu de alta, dar chiar m-ati facut curioasa…
De ce nu plecati voi din Romania? Eu tot zic sa ma-ntorc ( din considerente personale ) si toti zic ,,Ba, ca e urgie ! “. Si vad si eu numai pe aici citind, ca e urgie mare… Offf…
Bogdana, sincer, esti ronica si esti degeaba ironica. Tu probabil ca vorbesti din ceea ce ai auzit de la x care a auzit de la y si tot asa. Casele in State or fi $100,000 in state ca Montana cu 20,000 locuitori in tot statul, sau mai stiu eu unde. Nu, casele aici unde stau eu, cel mai ieftin sunt $300,000 si astea nu sunt preturi pentru case, ci apartamente. Pentru case preturile incep la $500,000 in sus.
America e un exemplu prost din punctul tau de vedere, iar din cate am citit se vorbea de tari civilizate. Daca se vorbea probabil despre activitati pentru copii, despre parcuri, despre vacante, etc., America ar fi fost o tara de dat exemplu. Acum insa nu vrei sa o incluzi pe lista de asa da. Da, poate ca tu nu ai visat sa emigrezi in America , dar esti printre cei putini care nu si-au dorit. La un sondaj public, probabil ca ar fi printre primele tari unde lumea ar vrea sa emigreze. Inca.
Sistemul sanitar nu e prost aici, te inseli iar. Crede-ma ca nu e deloc prost, e mult mai bun decat al Canadei. Nu cred ca vrei sa compar cu sistemul medical din Ro, nici macar cu cel privat nu cred ca sufera comparatie.
In postul Adei cred ca vorbim despre timpul pe care statul roman il acorda mamicilor de a sta cu noii nascuti acasa. Compar mere cu mere. In America stai 6 saptamani cu 85%, in ro stai 1 an cu …(nu stiu cat e procentul si nu vreau sa gresesc). Ba poti sa stai si mai mult, daca iti permiti financiar. Crede-ma ca pentru un nou nascut nu conteaza banii, conteaza sa stea cu mama lui. Si e o mare diferenta sa iti lasi copilul la 6 saptamani pe mama altuia, sau sa-l lasi la 1 an.
Alocatia copilului exista in mai multe tari europene, nu doar in Ro, exista in tari mult mai avansate decat Ro, asta ca sa nu facem comparatii iar de salarii si de putere de cumparare. In State NU EXISTA. Deloc, nada.
Sincer, nu am jignit pe nimeni, nu am ironizat pe nimeni, am vrut doar sa vedeti ca se poate si altfel. Asta nu inseamna ca e mai bine asa, ca nu e bine deloc. Dar punand in balanta lucrurile bune cu cele rele, castiga detasat America , tara unde am ales sa traiesc.
Nicaieri nu e bine din toate punctele de vedere, atat ca noi vedem ce nu ne place doar atunci cand ne lovim de asta. Daca copiii ti-ar fi fost mari, la scoala si nu ai fi fost implicata direct in legea asta, sigur nu te deranja atat comentariul domnisoarei/doamnei. dar atunci cand suntem implicati in ceva, cand ne afecteaza direct, e clar ca ne deranjeaza.
De ce am ales sa emigrez? Din acelasi motiv din care a ales sa emigreze probabil si Maria, din acelasi motiv din care a ales sa emigreze si Papadie poate. Pentru ca adunate, da cu plus emigrarea. Oricum, nu ca sa dau socoteala cuiva. Dar perfect nu e nicaieri. E doar mult mai bine decat in Ro.
Bogdana, nu ma asteptam deloc ca sa te folosesti de ce am spus eu, sa te folosesti de crampeie din viata si sufletul meu ca sa scrii pe blogul tau. Te rog sa stergi orice aluzie la mine si la ce am spus eu. Nu iti permit cu atat mai mult cu cat nu faci decat sa iti pui mainile in solduri si sa ridiculizezi situatia mea. Nu ne cunoastem, nu am absolut nimic cu tine, nu te-am jignit, nu m-am folosit de nici o situatie de-a ta privata ca sa dezbat eu problema care ma intereseaza pe mine, asa ca te rog sa iti modifici postarea.
Iti este greu sa accepti si parerea altora, mergi dupa principiul cine nu e cu tine, e impotriva ta. Nu, din pacate pentru tine fiecare are dreptul la parere proprie, fie ca iti place fie ca nu. Asta nu inseamna anyway ca daca cineva nu iti da dreptate intotdeauna, are ceva cu tine.
carmen, nu am facut o referiredirecta la tine, nu vad undeva sa te fi mentionat in mod explicit si nu esti singura din state care a venit cu comparatii. daca nu as fi auzit zilele astea atatea comparatii nu as fi explodat. oricum in momentul in care ai pus comentariul ti-ai asumat faptul ca nu mai este privat, ca nu este ceva spus intre doua persoane cu titlul de privat si personal si ca va fi citit de n persoane. care ar putea sa nu fie de acord cu tine.
fiecare vorbeste din propria experienta si isi expune propria parere. la fel cum tu ti-ai spus-o la fel mi-am spus-o si eu. de ce asta se transforma automat in faptul ca am ceva cu tine personal? am combatut asa cum am crezut de cuviinta (si cu date, cifre si fapte) spusele (tale, dar si ale altor persoane).
si ca sa terminam si cu partea cu dependenta mea presupusa fata de banii de la stat iti mai spun ceva: nu o sa beneficiez de nici un ban de la stat pentru al treilea copil pentru ca nu am 12 luni muncite inainte de a naste deci nu ma afecteaza in mod direct aceasta lege. Aici e vorba de principii. mai mult, ca sa fie si mai clar, iti spun o singura chestie: platesc 1500 de lei pentru o gradinita si 2000 de lei pentru o bona (cu tot cu taxe ca e angajata cu carte de munca) pe luna. in conditiile in care acum si pana in aprilie 2011 statul imi da cu titlu de indemnizatie 600 de lei pe luna. deci nu am stat nici o secunda in banii de la stat. dar iar, vorbim aici de principii.
mi-a mers la suflet ce am citit mai sus…si recunosc ca m-am simtit cu musca pe caciula cand-Ada- ai spus ca ne bestializam in batatura altora. Am intrat -de cand a inceput acest oribil cosmar, ca eu asa il numesc- pe numeroase site-uri, am semnat si petitii si mi-am scuipat si toy veninul din mine. Ca asa sunt eu, colerica si impulsiva si spun ce am pe suflet. M-am racorit atunci…si daca nu eram din alt oras, cu mare placere mi-as fi luat-o pe pintzi si m-as fi dus pe 8 la protest. Nu e nevoie sa spun ca va dau dreptate majoritatii din voi…intr-adevar traim intr-o societate care nu respecta mamele, copiii-viitorul acestei tari samd. Cu mare placere as emigra si maine intr-o alta tara unde se respecta omul ca fiinta umana, dar…pe de alta parte nu pot sta nici 10 min departe de pintzi,cum o sa rabd cu lunile? prefer sa astep sa treaca inca 1 an, sa ma intorc la serviciul unde nu ma respecta nimeni (ci mi se va reprosa probabil”mama, ce jmechera ai fost, fataaaa, ai stat 2 ani acasa pe banii statului, degeaba) si unde voi fi cel mai probabil “ajutata” sa plec, dar macar dupa 10 ore sa imi strang puiul in brate si sa ii spun ca o iubesc si mi-a fost dor de ea…
in za canclujan (in the conclusion, adicatelea) respect mamele, pt ca sunt una din ele, si eu blamez tara asta care ne impinge la acte gen “stirile de la ora 5”, urasc rasa suina care se numesc guvernanti si parlamentari…si ma rog la bunul Dumnezeu sa ne dea putere sa le ducem pe toate si sa facem viata daca nu usoara, macar suportabila pentru copiii nostri. respect si felicitari pentru comentarii!
http://bogdanasblog.blogspot.com/2010/12/blogosfera-din-romania-si-liderii-ei-de.html
Atat 🙂
maria, il stie deja, cu siguranta 🙂
ca eu si cu ea am primit marea parte a “dedicatiilor” celor doi…
Stiu tot. 🙂 Dar nu am ce spune in plus, postez doar un link:
http://www.jurnalul.ro/special/special/la-munca-putorilor-nu-mi-trebuie-concediu-de-maternitate-562534.html
uite si eu postez un link, din pacate nu am avut cum sa imi omor timpul care il stam degeaba din cei 2 ani si am mai lasat si eu comment-uri la intelectuali cu mult superiori noua gen
Editat de Ada: Ioana, multumesc, dar nu te supara, refuz sa pun linkuri spre gropi de gunoi.