One must make one’s own happiness! Deliberately!
Așa cum am promis, încep de azi să scriu despre momentele din timp pe care le avem în comun, eu și voi. Și pentru ca lucrurile să aibă cap și coadă, încep cu cel de la care am preluat ideea. Se numește Skip.
Pe Skip Colby l-am întâlnit într-o cameră de chat, undeva la începutul anilor 2000, pe vremea când MIRC-ul și Undernet-ul erau la fel de firești ca și cafeaua de dimineață (uneori diminețile începeau la ora 15 și se sfârșeau spre ora 6). Nu am stat niciodată față în față, dar i-am admirat hotărârea de a-și trăi viața frumos, chit că asta însemna să plece din Buffallo într-o vacanță în Noua Zeelandă, să-și viziteze prietenii de pe chat. Skip este născut în 1918, a trecut prin războaie și povești de dragoste ca-n filme, a avut o căsnicie care a ținut câteva decenii bune și acum își umple vremea cumpărând rochii pentru balurile de absolvire ale stră-strănepoatelor și jucându-se cu bebelușii familiei, cum numai un bunic de 93 de ani mai știe. Zilele trecute, a primit protezele auditive care îi permit să audă extraordinar de bine. Cu un simț al umorului care-l caracterizează, Skip mi-a povestit (pe facebook, da?) că i le-au dat în rate, pe patru ani, ceea ce la vârsta lui i se pare o nebunie din partea Asigurărilor, dar, treaba lor…
Cu ce se mai ocupă Skip? Face sport, se roagă, participă la marșuri ale veteranilor, e un personaj în permanentă mișcare, înconjurat de o familie foarte numeroasă și de prieteni împrăștiați pe tot globul. Din toți cei cu care stăteam la taclale acum un deceniu și mai bine, am rămas în contact doar cu Skip și cu o indoneziancă fantastică, numită Priya Tuli. Ce treabă am eu cu oamenii ăștia, o să ziceți. Skip a scris o carte pe care o trimite oricui în lume, o carte scoasă la imprimantă, ce e drept, dar plină de povești cu tâlc. Sunt lecții învățate de el de-a lungul vieții, despre oameni, despre relații, despre felul în care funcționează familia. Spre rușinea mea, la una dintre numeroasele mele mutări, Cartea lui Skip s-a pierdut, ori, mai bine zis, eu am pierdut-o, pentru că acum nu mai dau de ea pe nicăieri. Dar n-am să uit dimineața aceea în care am ținut plicul cu Cartea lui Skip și felul în care îmi tremurau mâinile de nerăbdare să-l deschid mai repede. Skip nu uită să mă întrebe ce mai fac. Niciodată. De toate sărbătorile îmi scrie, și nu texte seci cu “May all your Christmases be white”, așa cum poate ar fi de așteptat. Se bucură să mă vadă online. Îmi povestește în cuvinte puține ce mai face și cum îi merge,mă-ntreaba de “Irene” și știe că urmează să vină și Lia.
Imediat după divorțul meu, Skip mi-a trimis un mail pe care l-am citit de multe ori. Eram furioasă. Și capabilă să-mi recunosc furia doar în fața lui dr. G – care deja nu se mai sperie de astfel de ieșiri și în fața unui american de 90 de ani. Il transcriu aici, pentru că sunt sigură că Skip nu se supără (e două noaptea la ei acum, nu-l pot întreba, dar îl cunosc destul de bine). Așadar:
Related Posts
Tags
Share This
Wise young man! Fiindca in spirit Skip e mereu tanar. Si cu asta he played mother nature a trick!
Foarte interesant, am sorbit cuvintele, cata dreptate are.
Minunat personaj, ce noroc sa ai asa un prieten!
E genial,ar trebui tradus si afisat la Starea civila!
Wow, mulţumim.
Frumoasa poveste! Eu cred ca o sa revin din cand in cand la acest post, sa recitesc scrisoarea lui Skip!:)
da nu-i asa ca tradus nu ar mai “suna” la fel?
Cred ca Ada ar gasi cuvintele potrivite sa sune bine si in romaneste! Numai sa vrea aia sa il afiseze……..
Cat de mult mi-a placut ce a ti-a scris si cat de logic mi se pare totul!
Si totusi… daca intradevar natura ne face orbi pana cand procreem…parca mi-e teama sa-mi doresc un copil. Cine stie ce as putea vedea cand deschid ochii…
Ai dreptate dar probabil ca si dragostea de mama e oarba: stii vorba cu cioara……
wow 🙂 si ce frumos iti descrie cum sa “il citesti” pe viitorul partener.
felicitari ca ai cunoscut si ai alaturi ca si prieten un astfel de om.
Skip e un intelept. Multumesc ca ni l-ai prezentat!
Multumesc ca-l “imparti” pe Skip si cu noi! Mi-a placut tare mult ce-a scris! Tie, o sarcina usoara pe ultima suta de metri si o viata implinita alaturi de cei dragi. Pupici (inca) din Moscova
Foarte frumos si intelept ! Mi-ai luminat ziua, aveam intr-adevar nevoie sa citesc asa ceva.
Te imbratisez.
Ma bucur daca va e de folos sau v-a facut sa zambiti.
to fall in Like… Doamne, câtă înţelepciune!
Thanks for sharing! 🙂