Zâmbet şi ţâţe

20 Feb 2010 by Ada

Acest post nu le este recomandat minorilor.

Am început foarte bine anul 2010. În doar două luni am reuşit să merg şi la Operă, şi la Teatru. Joi seară am fost la premiera unei piese puse în scenă de Laurenţiu Calomfirescu, la Sala Studio a Teatrului de Comedie. A reuşit să mă scoată din casă pentru că nu m-a întrebat dacă pot sau dacă am chef. Mi-a trimis un mesaj pe Facebook (how cool is that) în care mi-a spus: diseară am premieră, ţi-am lăsat invitaţia la poartă, te aştept.

M-am dus. Cum să nu mă duc?

Piesa se numeşte “Niciodată o altă fată ca mine”. O producţie “Motea Renaissance”. De Claudia Motea. Cu Claudia Motea.

Ce şanse are un spectacol susţinut de o singură actriţă care nu doar joacă, ba şi scrie, şi produce, în faţa unui public obişnuit să se ridice şi să plece după primul căscat?

Cam mici, am zice.  Dar am stat până la capăt, am urmărit piesa cu toată bunăvoinţa pe care i-o poti acorda unei actriţe pe care n-o cunoşti şi care promite că va reuşi să-ţi spună o poveste frumoasă, dacă eşti dispus să o asculţi.

Povestea nu e frumoasă însă, e tristă. Şi cine nu a trecut prin experienţa emigrării, cine nu a fost în situaţia de a călca pe el însuşi de dragul de a rămâne “afară”, netrecând prin acest filtru personal povestea Claudiei, poate că nu va vedea decât o piesă funny. Pentru cei ce au trăit pe pielea lor trezirea la realitatea străinătăţii, va fi o excursie amară. Ce spune Claudia? Soluţia unică pentru o femeie singură în străinătate, cu viza pe cale să expire, e măritişul. Iar reţeta cea mai sigură: Zâmbet şi ţâţe. Atitudine pozitivă. Eu aşa aş fi numit piesa. Titlul actual “Niciodată o altă fată ca mine” nu mi s-a legat deloc cu ce era pe scenă, deşi am admirat capacitatea actriţei de a se “juca” frumos cu aproape orice.

Nu regret că am văzut spectacolul produs, scris şi interpretat de Claudia Motea. M-a făcut curioasă să o văd şi în alte piese. E un spectacol pe care l-aş trimite prin transfer.ro tuturor prietenelor mele din străinătate. Pentru că ele l-ar aprecia cel mai bine. Mult mai bine decât o facem noi, de-acasă.