112!
S-a trezit plângând. Nu-i place să vomite, urlă cumplit când o apucă starea de vomă, scutură din mâini şi printre lacrimi şi suspine spune: “nu trebuia să se întâmple una ca asta, mami”.
Nu pot fi mai de acord cu ea. E 7 şi zece. Mai e timp, să nu intrăm în panică, în fond nu a vomat de-a binelea, a scuipat doar de câteva ori în budă. Slavă Domnului că a învăţat faza cu buda.
O spăl pe faţă, ne-ntindem în pat, o mângâi. Încet, începe să râdă, răsuflu uşurată, deci nu e grav, poate e doar o stratagemă să nu mergem la grădi.
7.50 “Maaaami! Iaaar!”
De data asta e pe bune. Cu mâinile strânse pe capacul budei dă afară tot ce a mâncat aseară, printre lacrimi şi ţipete care îmi taie picioarele.
– Nu-i nimic, nu te speria, e bine. Bea apă, hai, spală-te pe dinţi, ia un tictac, o să treacă.
– Mami, vreau la grădi, mami!
– Nu se poate, stai cuminte, mai aşteptăm puţin.
N-are febră. N-are bube. Nu e moale, e doar nervoasă.
– Trece, mămico, nu plânge.
Sun la medic. Nu răspunde. Nu-i nimic, eu am răbdare, e dimineaţă. SMS la domnul şef, pe scurt, încheiat cu sorry. Sun o prietenă.
Dă-i ceai de mentă.
N-am ceai de mentă. Am doar ceai de slăbit, cu mentă. Banuiesc ca nu e bun.
Ii fac ceai de căpşuni, îndulcit şi cu puţină lămâie.
Wrong. Vomează iar. Sun la doctor. Nu raspunde. E prea devreme.
– Mami, îmi citeşti o poveste?
Citesc. Sarea în bucate. Ce limbă ciudată, nu contează, mă ascultă cu ochii mari, îi e simpatică fata cea mică a împăratului.
– Hai să mâncăm ceva. Bea puţin ceai, ne uităm la un film.
– Dar nu te duci la serviciu?
– Nu, azi stăm acasă.
– O să te certe şeful.
– Nu mă ceartă, lasă.
Mânâncă. Apoi vomită iar.
– Cheamă salvarea! zice Silvana, nu mai sta, cheamă Salvarea.
– Păi, vin ei pentru atâta lucru?
– Vin.
112.
– Bună ziua, ce urgenţă aveţi?
– Am o fetiţă de patru ani şi jumătate, încep eu povestea.
– Doriţi un sfat medical?
– Da, vă rog.
Două transferuri mai târziu, îmi răspunde un medic.
– Daţi-i ceai de mentă, hidrataţi-o, dacă iar vomează, mai sunaţi o dată şi chemaţi salvarea. Sigur vine. Sănătate!
Ah, iar ceai de mentă. Scanez rapid lista de contacte. X doarme. Y e la muncă. Pe Z nu-l mai sun, am jurat.
În sfârşit, doi online.
– Mălina, unde eşti?
– La muncă.
– Uite ce-am păţit.
– Stai c-o sun pe mama, că e medic.
Răzvan e la Unirea. Dar are un prieten taximetrist. Mi-l trimite cu ceai de mentă.
Între timp, mama Mălinei pune întrebări via YM.
Concluzia: Cheamă Salvarea, e de rău.
Mă uit la copil. Copilul stă picior peste picior pe canapea şi se uită la cei trei muschetari. Nu dă semne că ar fi bolnav, chem salvarea, mă înjură ăia… Roade un sfert de felie de pâine, neprăjită. Da, neprăjită, de ce oi fi aruncat prăjitorul? După 3 minute vomează iar.
De data asta chem salvarea.
Când să chem salvarea sună pediatra.
Încep să mă jeluiesc. Ca-ntotdeauna, doamna doctor mă calmează.
– E doar o indigestie, nu-i mai daţi nimic o oră, după o oră ceai de mentă (ah, urăsc ceaiul de mentă).
– N-am ceai de mentă.
– Apă rece atunci. Metoclopramid sirop aveţi?
Alta acum.
– N-am!
– Asta e. Dacă n-aveţi farmacie, nu-i daţi. Diseară piept de pui fiert şi pâine prăjită, până diseară post. Apă cu linguriţa, de la rece.
Bilanţ: Nu am metoclopramid sirop, nu am prăjitor de pâine, nu am piept de pui, nu am cash. De ce n-oi fi scos eu ieri? Trebuie să trec pe la bancă şi pe urmă la cumpărături, clar.
Irina se uită la aristocate. N-are febră. Râde de Roquefort.
Trec repede în revistă babele care presupun că-s acasă. Buni se simte rău, la telefon sună mai rău ca mine. Pas. Au rămas baba de la parter şi baba de la unu. Până să termin inventarul, vine domnul cu ceaiul. Îi dau câteva monede de 50 de bani, scoase din puşculiţa Irinei. Îmi cer scuze. Zâmbeşte.
Fac ceai de mentă. Ana râde de postul meu cu zeiţele, eu nu ştiu dacă să râd sau să plâng, dar bravez, e ok, fetiţa e liniştită. Se termină aristocatele. Facem două puzzle-uri, de vreo două ori avem alte alarme false, nu mai vomită, nu mai are ce.
E unu şi 15. S-a culcat. Până diseară mai e. Eu nu mă plictisesc niciodată, nu am cum. Azi cântă Madonna la Bucureşti. Se-nchid străzile, oare cum ajung la magazin?
De cumpărat: metoclopramid, prăjitor, piept de pui, babă.
Related Posts
Tags
Share This
Draga de tine, stiu cum e, de curand am trecut prin faza asta iar.
Metoclopramidul e bun si ceaiul de menta de asemenea. Noi din pacate am ajuns la spital, dar pana la urma a fost ok. Ideea ce am retinut-o e sa nu mai pape nimica daca vomita.
Sa va faceti bine.
Redigest face minuni, e naturist si miraculos. Eu sufar de mica… Sanatate la pitici !
Uf, sa se faca bine puiuta repede, sa mearga la gradi!
Va multumesc, eu ca eu, dar dansei i-a intrat in cap ca se simte atat de rau… ca are febra… ca iar…
I-am dat acum niste paine prajita la tava de cuptor. Trebuie sa-mi fac provizii de sticksuri.
Leo, merci, de maine incolo.
Cora, sper, altfel e posibil sa nu ma mai placa asa de tare cei de la serviciu.
Imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva. Iti fac io cadou o menta vie, de pus pe balcon, linga rosie 🙂 Serios. Cind vii, pleci cu ghiveciu.
Te pup cu drag. Si cind n-ai prajitor, fa paine prajita intr-o tigaie, nu la cuptor. Tigaia uscata, fara ulei, nimic.
Nu ti-am spus, ca n-am avut vreme, dar imi place tare mult irina tunsa asa. E tare frumusica si mai domnisorica, asa, nu mai e bebe cu zulufi.
Ale, daaa e tare dragutza.
Merci de menta, abia astept, de cand voiam. Ai si busuioc?
Cum mai e cu Irina.Baba ai gasit??:))Hai ca fac si io haz de necaz
Of, puiul mic. Da, painea se poate praji si in tigaie sau chiar direct la flacara, tinuta intr-o furculita lunga. Pe paine se poate pune un pic de branza sarata facuta crema. Merge si ceai de musetel. Menta e pt diaree mai mult. Dar incearca sa nu i-l indulcesti, de-aia vomita iar de la el.
Sper ca acum e mai bine.
Va pup.
sanatate multa irinei. amuzant textul, intr-un fel, ca de obicei. parte vesela si trista, nice.
pe la 3 au venit cei de la salvare. nu e indigestie, e amigdalita pultacee.
Oh joy!
jur ca nu e de la mine! 🙁
sper macar sa fie una mai cumsecade decat a mea (care nu cedeaza un mm dupa o saptamana de tratament, ba s-a mai asociat si cu o pardalnica de tuse de toata frumusetea).
sanatate Irinei si nervi de otel tie!
of, bietul pui:( sanatate multa, sper sa ii treaca repede>:D<
Alina, nu cred ca e de la tine, nici macar de la oana, am inteles ca bantuie pur si simplu.
Noe: merci, trece cu antibiotic, nu e de spaima, doar ma incurca:D
Of, si eu care credeam ca a fost o mica indigstie…. sa va faceti bine repede.
Merci ceska, ne tratam cu antibiotic si minimax
Aoleu, ma trezesc si eu acum in ceasul al 12lea si cand sa citesc ceva despre Hot Momma ce-mi vad ochii? Irina este bolnavioara!
Pe unde bantuie amigdalita asta pultacee ca eu am o copila mica, mica ce plange de sare camesa pe ea de colici, nu vrem si complicatii?
Trebuie sa nu ne mai intalnim cu lume?
Sanatate multa Irinei si nervi de otel tie!
am auzit ca face ravagii la oradea amigdalita asta pultacee.
si inteleg ca si prin gradinite.
Nu stiu ce sa zic, nici sa stai in casa nu e o solutie.