La treizeci: Getting things done

21 Sep 2009 by

Căci zis-a Dumnezeu spre Îngerul meu:

– O vezi pe fata asta?

– Da, Doamne!

– E fată bună, dar se repede. Am un plan cu dânsa, nu-ţi spun care. Până atunci, ia aminte… Să n-o laşi să crape, dar nici să nu-i netezeşti prea tare calea. Dă-i exact cât să nu moară. Ai de grijă, însă, până învaţă despre răbdare, deschide-i uşi, mai sparge câte un geam să nu se sufoce, şi vezi! Nu cumva s-o laşi să se scufunde. Când e gata să deie ochii peste cap, trage-o repede afară de chică şi pune-o binişor pe mal.

– Da, Doamne, Facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pre Pământ, a rostit Îngerul replica standard şi-a luat-o binişor spre Bucureşti…

Există oameni care sunt lângă mine de ani de zile. În special Prietena Mea, cea care de ani de zile mă ţine la suprafaţă, uneori de păr, alteori de vârful degetelor mele alunecoase, cel mai des mă apucă zdravăn de mână şi atunci ştiu că nu-s chiar singură pe lume şi că Dumnezeu mă iubeşte. Am tot ce îmi trebuie ca să fac ceea ce vreau. Am tot ce vreau ca să fac ceea ce trebuie. Dar se pare că lecţia mea cea mai importantă în această viaţă e să-nvăţ să-mi temperez vulcanismele, să învăţ aşteptarea răbdătoare, să nu mai pun carul înaintea boilor, să nu mai jelesc copilul de sub drobul de sare. Şi să rămân cu mintea trează, mereu trează.

Mă bântuie de vreun an de zile gândul că există o mică posibilitate să fi ratat deja marile trenuri ce-au trecut şuierând prin viaţa mea. Nu ştiu exact unde există o fractură în gândirea-mi, poate din cauza haosului în care trăiesc de mai bine de cinci ani, haos dorit, asumat, consumat până la supradoză, haos din pricina căruia fac greşeli nepermise pentru un om relativ îmbătrânit în ale meseriei. Sunt genul de persoană care se rătăceşte într-o cameră aranjată ca la carte, dar e capabilă să găsească un anume obiect în harababura familiară, ba mai multe, se şi mândreşte cu asta. Uneori e destul să refac în minte traseul anterior ca să-mi găsesc cheile sau o anume hârtie de care am nevoie acum, dar pe care n-am mai pus mâna de luni de zile. Mă gândesc intens la obiecte şi le “chem” în minte: “unde eşti, certificatule?” zic şi după vreo treizeci de secunde, sau minute, sau cine ştie, poate după trei ore, certificatul apare.

Aşa am identificat o periuţă de dinţi ce dispăruse nemotivat de la locul ei, deşi era foarte importantă, acolo, la locul ei, pentru că simboliza o prezenţă, simbol de care eu şi alţii avem nevoie ca de aer. Am văzut-o, pusă cuminte în cutia ei de plastic, lăsată într-un anume dulap, semn al trecerii, cui al lui Pepelea fără de care echilibrul fragil al minţii mele s-ar face cioburi în mai puţin de zece secunde.

Şi totuşi, vine o vreme când nu mai poţi trăi în haos. Când prea multe semne ai că e momentul să creşti, să te maturizezi, să te opreşti puţin din mişcarea browniană, să te gândeşti de ce e haos? Chiar nu poţi trăi altfel, decât aşa, de la o zi la alta, mereu întrebându-te, oare mâine ce are să mi se întâmple, mizând la nesfârşit pe faptul că acolo Sus, cineva te iubeşte? Când o să începi să vezi semnele?

Semnul 1: Mind like water

“Nu trebuie să fii prizonierul propriilor tale gânduri. Oamenii au prostul obicei să se complacă în postura de victimă, e mai uşor să te plângi decât să faci ceva ca să schimbi situaţia, nu-i aşa?” zice Prietena Mea, turnându-mi încă o cană de cafea. “Staaai şi te agăţi de trecut, tot macini ce-a fost şi de ce, cât de adânc te-a durut, cât de nemeritat e ce ţi s-a întâmplat, şi faci asta în mers, în somn, la muncă, sub duş, tot macini ca o moară stricată răul şi relele. În loc să te opreşti şi să zici “ok, ce-a fost rău? De ce a fost rău? Cum puteam evita asta? Ce învăţ de aici?” şi după ce-ţi răspunzi la întrebări, să te scuturi şi să mergi mai departe. Lucrurile sunt simple, doar oamenii le fac complicate… Tu singură te programezi mental pentru eşec şi durere”. Are dreptate? Are. Te recunoşti? Eu da.

Semnul 2: Eşti ce gândeşti

La sfârşitul lui august m-am întâlnit cu un vechi prieten. Îl consider prieten, pentru că mi-a marcat alegerile de viaţă înainte să ştiu exact pe ce lume trăiesc. Am ales să fac radio pentru că aşa mi-a zis Vocea, nu, nu glumesc, am auzit o voce la radio. Spunea chestii banale sau sângeroase, greve, cursul dolarului, noi HG-uri şi OUG-uri, care la vârsta pe care o aveam pe atunci (vreo 18 ani) nu însemnau nimic. Dar avea un timbru extraordinar, care în mintea mea suna într-un anume fel, aproape perfect, era o voce de Radio, calmă, plină, liniştitoare, în ciuda grozăviilor pe care le citea de pe foi, credeam ce-mi spunea dincolo de cuvinte, era o prezenţă constantă, plăcută, acolo la fiecare “fix” uneori şi la “şi jumate”.

Atunci m-am hotărât că am să lucrez la Radio. Din pricina acelei voci. Şi uite-mă, anul ăsta se împlinesc 10 ani de când lucrez cu acte în regulă, la un post de radio special, unde astăzi sunt şi eu printre Voci. Acele Voci care dau o identitate postului, vocile pe care le recunoşti chit că nu ştii exact cum le cheamă, cum arată, dar îţi dau o senzaţie de bine când le auzi. Nici nu mai contează cum arată Vocea în realitate, o auzi, îţi place, începi să te obişnuieşti cu ea, apoi o cauţi, te uiţi în grila de programe şi zici aha! deci luni! Şi luni dai pe postul ăla, pe care altfel poate nu-l asculţi, pentru că, de fapt, tu nu informaţia o cauţi, ci starea, starea de bine pe care ţi-o imprimă vocea…

Ei, Vocea pe care am auzit-o eu la 18 ani a intrat în carne şi oase în viaţa mea acum 2 ani. Eram nefericită. “Nu mai pot, nu am timp, nu văd nicio ieşire, n-am ales bine, nu ştiu ce să fac, nu mai cred că se poate schimba nimic.”

El m-a privit şi a zis: “Tu te auzi? Tot ce spui începe cu NU. Tu atragi în mod constant nefericirea… Trebuie să-ţi schimbi modul de a vedea lucrurile. Singură îţi baţi cuie în talpă.”

Găleata cu apă rece mi s-a scurs rapid pe bombeu. Suna cunoscut. Cine mi-a mai spus mie asta, mă întrebam pe drumul spre casa mea care nu-mi mai plăcea foarte tare, spre omul care nici nu mai observa dacă vin sau nu… Aha, mi-amintesc, eram la ea în bucătărie şi tocmai îmi turna a treia cană de cafea. Oare de ce nu ascult niciodată ce mi se spune de ani de zile? Ce atâta grabă, spre ce alerg, ce mă tot plâng?

Semnul 3: Tu trebuie să scrii.

Acum o săptămână, pe când puneam cap la cap portofoliul, discutând cu adminul noului meu site ce facem şi cum facem, dându-i să citească ba una, ba alta, mi-a zis aşa, pe la vreo trei dimineaţa: Ada, tu trebuie să scrii. Trebuie doar să te aşezi şi să scrii, pentru femei, pentru fetiţe, trebuie să scrii.

Ce poate gâdila mai tare orgoliul unui om de radio decât să-i spui că are o voce specială? Să-i spui că mai şi scrie minunat pe deasupra. Aşa că, am zâmbit în întuneric, am oftat şi-am zis da, într-o zi, cine ştie, după ce mă aşez, când oi avea linişte şi un bărbat bun lângă mine, unul care să înţeleagă că a scrie presupune un colţ numai al tău şi disciplină şi nopţi dormite.

Apoi am reîntâlnit o femeie specială. Specială pentru că mă citeşte de mult timp, specială pentru că într-un moment cheie din viaţa ei m-a întrebat ceva şi eu am încercat să-i răspund şi se pare că, deşi n-o cunoşteam decât din mail-uri, alea câteva rânduri pe care i le-am trimis, i-au fost de folos. Am reîntâlnit-o mai întâi pe Facebook, ea mi-a retrimis mail-ul cu pricina, te recunoşti. m-a întrebat şi-am zis pfff ce frumos scriam înainte şi am oftat. Hai să bem o cafea mi-a spus, tu ştii că suntem în aceeaşi clădire? Sună-mă!. “Tu trebuie să scrii şi altceva nu doar despre Irina, e frumos ce scrii despre ea, dar înainte scriai excelent, nu e păcat?” mi-a spus la capătul a douăzeci de minute în care am vorbit despre castelele mele din Spania şi despre ce ciudată e viaţa.

Prea mult. Prea mulţi mesageri care spun acelaşi lucru: It’s time to get things done.

iphone-getting-things-done-omnifocus-20081117În septembrie anul ăsta am pus un pariu. Că voi ieşi din haos. Că voi face ordine. Că voi începe pe dinăuntru şi voi continua cu toate învelişurile mele exterioare: cum mă îmbrac, cum mă prezint, ce impresie las, cum vorbesc, cum ascult, cum arăt, cum e aerul din jurul meu, cum arată casa mea, maşina mea, şi nu în cele din urmă, cum e Ea.E sănătoasă?E veselă? Mă ascultă? Ştie să se poarte cu ceilalţi? E bună cu cei mai mici? E respectuoasă cu cei mai mari? Pricepe ea pe ce lume trăieşte şi de ce suntem aşa cum suntem?

Am un plan, vă zic, o să vedeţi. Planul meu mă va ajuta să depăşesc mai multe crize: pe cea de timp, pe cea financiară, pe cea sentimentală, pe cea interioară. Şi ca să meargă, lucrurile trebuie să fie făcute. În ordinea priorităţilor, ca la carte, în funcţie de cât de urgentă e sau nu e o treabă. Cu lista. Cu calendar. Cu organizare. Cu respectarea termenelor. Cu tenacitatea chinezului bătrân ce pictează tablouri pe boabe de orez.

Şi totul va fi bine, pentru că, aşa cum spuneam mai sus, am tot ce-mi trebuie ca să fac ceea ce vreau. Am tot ce vreau ca să fac ceea ce trebuie.

47 Comments

  1. ceska777

    Ada, ma cam recunosc in persoana pe care o descrii. Cred ca toti avem impresia ca am ratat intr-o anume gara, un anume tren. Mai tarziu abia ne dam seama ca ar fi fost trenul si destinatia gresita. Toate vin cand trebuie sa vina….Si vin la tine cand esti pregatit pentru ele. Daca pentru ce ti-e scris tie trebuie sa te organizezi, atunci trebuie s-o faci. E o datorie sa scrii cand o faci atat de bine. Aproape ca m-as putea lipsi sa te citesc zilnic aici pe blog stiind insa ca ne pregatesti ceva…….
    Succes! Fa-o si pentru noi, da? Nu stiu daca o poti face si in locul nostru…

  2. Ada succes la facut lista aia de prioritati si multa tenacitate sa o indeplinesti punct cu punct.
    Eu astept sa scrii, voi cumpara cu siguranta orice publicat de tine.Ai foarte mult talent si te citesc cu deosebita placere.Mereu pui lucrurile pe hartie dintr-o perspectiva foarte umana, cititorul se identifica in ele cu multa usurinta si il captivezi. Spor la scris. Si la tot ce iti doresti tu pentru tine si fiica ta.

    • Lala, am 13 liste. Trebuie sa vad ce fac cu ele acum.:) Imi trebuie o lista cu listele. Ha!

  3. As fi jurat ca ai deja scoase vreo doua carti!
    (cine stie, poate ca, de fapt, le cam ai…)

    Ma bag la o predictie (ca asta mi-a venit in minte cand citeam…)
    Nu stiu daca o sa faci ordine (ca nu stiu daca e neaparata nevoie…)
    Dar vei scrie.

    • Mamituni, n-are fata, dar se lucreaza. In noiembrie va chem la lansarea lui Firicel, Oana Bucur lucreaza de zor la ilustratii, sa vedeti ce fain o sa fie!

  4. Ada, iti doresc succes. In tot ce vrei tu sa faci. La schimbat viata. La scris. La orice vrei tu sa faci! O sa reusesti, sunt sigura de asta.

  5. Bravo! Foarte bine Ada! Eu te sustin.Scrii foarte frumos, esti o adevarat profesionista.Nu o singura data am dat linkuri prietenelor mele cu chestii pe care le-ai scris.Si ai ceva de spus…nu esti doar maestra in arta asezarii cuvintelor pe hartie.Ai ceva de zis, te vad ca un lider de opinie,nu numai in ceea ce inseamna relatiile de familie, dar in general, legat de societate.Daca putem sa te ajutam si noi cu ceva ..let us know;)Bye

    • Ruxi, merci ca le dai linkurile si prietenelor. Pentru mine Feed-back-ul este important, ani de zile n-am raspuns la comment-uri dintr-un soi de pudoare stupida, dar acum inteleg ca nu asa trebuie, ca oamenii ti-i tii aproape raspunzandu-le, nu perorand din turnul de fildes.
      Am fildes cat pentru vreo o mie de coliere, bune de pus la gatul mafiei mamicilor. Fildesul sclipeste frumos la soare, vrea cineva?

  6. Patricia Măgureanu

    Citesc blogul tau de foarte multa vreme, dar pana acum nu am comentat.
    Iti doresc succes, intelepciune si armonie si sa ai forta sa privesti lumea cu bunavointa si iubire. Multa sanatate si numai bine tie si Irinei!

    • Patricia, bine ai venit. Multumesc de urari! Sa privesc lumea cu bunavointa! Multumesc ca mi-ai adus aminte, dar tu stii ca e greu sa faci asta mereu, da? Promit ca incerc.

  7. wow. can i say just wow?
    iti doresc în special să reușești să pui ceva pe hârtie (eu una n-am reușit), cu restul sunt sigură că te vei descurca. și mă abonez ca cititoare-test dacă ai nevoie de așa ceva 😉

    • Mara, n-am hartie. Restul, pana la hartie, ma doare cel mai tare.
      Dar am nevoie de tine nu ca cititoare test ci sa te stiu aproape.

  8. In sfarsit apar povestile drei Firicel. Super! Numai bune de cadou pentru Craciun. Abia astept!

  9. Ada, iti doresc spor la descurcat liste ;). Si eu te citesc demult, cu drag, cu mult drag. Chiar daca uneori comentariile mele ramaneau atarnate undeva fara raspuns, eu te citeam mai departe…
    O sa putem cumva comanda cartea cu Firicel si noi astea pe care doar internetul ne uneste? Eu mi-o doresc in biblioteca, chiar daca fetele sunt mai maricele. Ca si pe urmatoarele…

    • Mihaela, multumesc. Imi cer iertare pentru toate vorbele voastre care au ramas suspendate, dar de cate ori gaseam un comment ramaneam fara glas:) N-o sa se mai intample.
      Pt tine si Florina si Oana o sa pun eu un pachet, stai numai s-o vad ca intra in tipografie si ca iese din tipografie samd…

  10. Ale

    Draga mea, iti doresc sa-ti iasa asa cum vrei tu, ca doar ai tot ce-ti trebuie. Stiu ca poti sa faci orice. Numai sa vrei. Ai tot sprijinul meu, atunci cind vei avea nevoie. Te imbratisez cu drag.

  11. alina downunder

    Si pachetul pentru mine? :))

    Azi ai reusit sa ma lasi muta de tot. Era oricum liniste, fetele dormeau toate trei, dar m-ai lasat muta pe dinauntru. Am in minte un text si lucrez la un draft despre stiinta fericirii, in care secretul este actiunea si strivirea motivelor de depresie, abordarea optimista etc, de foarte multa vreme. O poveste extrem de personala despre urcursul golgotei si (re)descoperirea bucuriei.
    Si ma intrebam cum de ai intrat in mintea mea, introducerea si primele paragrafe le simt ca si cum ar fi despre mine, scrise de mine.
    Ma si intreb daca sa mai scriu sau nu, postarea ta mi se pare exhaustiva acum. 🙂

    Nu te-am ascultat la radio. Am incercat sa caut un program, sa vad cand ai emisiune, nu m-am prins cum e. Zi-mi si mie cand te pot auzi, cred ca pot inregistra emisiunea chiar eu, daca fusul orar e neprielnic.

    Iar legat de scris, sigur asta e menirea ta, sa nu te indoiesti vreodata. Dar nu-ti pune singura presiuni. Eu nu cred in planuri si in liste. Eu cred ca lucrurile se pot intampla daca sunt sortite sa se intample. Trebuie doar sa-ti asumi mantra aia optimista. Si sa vezi atunci!!! La mine a functionat impecabil. 🙂

    • Si pachetul pentru tine, o sa-mi fac inca o lista…
      Eu nu m-as descuraja sa scriu, as scrie, pentru ca fiecare vede lucrurile astea altfel. Deci astept:)

  12. Da, si eu de-abia astept cartea cu firicel! Cateva dintre povesti le-am printat si le-am citit copiilor. dar vrem cartea, vrem cartea, vrem cartea :)) Sa fie in biblioteca, sa o pot citi nepotilor :))

  13. Ana

    Ar fi pacat sa nu scrii, esti talentata si talentele nu trebuie sa se piarda.
    Abia o astept pe domnisoara Firicel!

  14. Or sa-ti iasa planurile, Ada.. o sa te tinem de ele pe site 🙂
    Mult succes pentru atinsul dead-line-urilor. Astept o carte de-a ta, chiar una care sa povesteasca aventurile cu Irina. Fiecare “capitol” ar completa cafeaua sau ceaiul si ar aduce caldura diminetii. Le-as face-o cadou prietenilor, ca pe una din cartile acelea de suflet.
    Te-ai gandit la vreun titlu? “Gris cu lapte pentru suflet”? 🙂

    • Ah, dar nu v-am povestit despre e-book! poate fi trimis pe mail! il gasiti in biblioteca si se cheama… “Primele o mie şi una de nopţi”. E minunat de daruit viitoarelor mame!

      Altfel, multumesc, multumesc pentru incredere, totul e conform planului!

  15. Daca pleaca vreun pachet cu Povestile d-soarei Firicel spre Germania vrem si noi una bucata……se poate?

  16. Mereu cand fac curat in dulapul cu haine, e semn ca e ceva in neregula in viata mea, ceva ce trebuie pus in ordine. Asta e semnul meu. Nu e nevoie sa-mi spuna nimeni. Asa cred ca ti se intampla tie acum: ti-ai dat un semn, pe care nu ai cum sa nu-l vezi/urmezi. Acum s-au aliniat planetele, astfel incat tu sa ai nevoie de ordinea de care vorbesti. Nu avea cum sa se intample mai devreme.
    Cat despre scris, ti-am mai spus undeva parerea mea si nu vreau sa o repet. Pentru mine a fost ca o destainuire.
    Si Rares a inceput sa asculte povesti, asa ca am trecut-o pe Firicel pe lista mosului. Nu stiu cum faci, cum negociezi, dar noi o vrem. Musai cu autograf! 🙂

    • La mine se aliniaza biblioteca. Semn rau!
      Da, o sa scoatem o editie bibliofila legata in piele cu autograful olograf:)
      Presupun ca editura imi va da cateva exemplare, pe care le voi da prietenilor.

  17. doina

    si eu o vreau pe firicel…si pe cele care vor urma….:)
    nu cred ca-ti mai amintesti, da…te-am pus candva sa-mi promiti ca NU te lasi de scris…
    io vreau sa scrii si promit sa citesc tot, daca-mi vei permite….te roooooog

  18. Ada, daca mai este nevoie de un al 32-lea comentariu 🙂

    Bafta multa in tot ceea ce doresti sa faci!
    “U can do it!” – asa ma incurajeaza pe mine Daria mea care peste cateva zile va implini 3 ani.
    Eu cred intr-un oarece plan, macar sa il pui pe hartie ca sa stii incotro sa o iei.
    Numai bine,

  19. Ada, noi te iubim si te sustinem! Si suntem aici, daca ai nevoie de ceva!

    Ma bucur ca apar povestile cu Firicel, in curand ne vor folosi si noua.

    Acum, un comentariu de pe margine: 13 liste? Cu ce, doamna, cu ce? Nu-s cam multe? 🙂

    • Pai… lista cu proiecte la care trebuie sa ma gandesc, lista cu chestii urgente, lista cu chestii necesare, lista cu chestii de scris, lista pt Zc, lista pt MM, lista pt Irina si tot asa se aduna.

  20. alina downunder

    Tot nu mi-ai zis la ce ora ai emisiune! 🙂

  21. maine la ora 10 si 15 ora ro dimineata

  22. uite ca bagata in listele mele (ce, credeai ca numai tu incepi o viata noua? :)) am sarit peste post-ul asta. dar acum l-am vazut si citindu-l mi-am amintit cand te-am citit prima data. era la liternet. stiu ca am plans mult atunci si ti-am scris un mail sa iti multumesc. de atunci, de atatia ani, te-am citit pe oriunde te-am gasit. acum il astept pe firicel si negresit voi veni cu mariuca mea la lansare. si promit ca voi veni la toate lansarile tale.

  23. Pai da, daca in noiembrie la Bucuresti, pana de Craciun o asteptam pe Firicel sa se lanseze si la Cluj, cu multi copii, pisici, baloane, prajituri …. Va asteptam cu mare, mare drag.

  24. beatrice

    nu-i asa ca o sa publici si planul de organizat si de reusit in viata?
    ca mai suntem multi care avem nevoie de el…
    pls
    cred in tine

    • wow, beatrice… M-ai lasat muta. Pai… e cu liste.
      Ce stiu sa fac?
      Ce doresc?
      Cum pot sa ajung acolo?
      De ce anume am nevoie ca sa ajung acolo?
      Pe unde o iau?
      Dupa ce ai astea clare in minte, trebuie chiar sa te tii de ce ti-ai propus.
      Altfel nu stiu.

  25. beatrice

    draga mea, incercat si eu cu liste de-a lungul timpului. si analiza SWOT, PEST, analiza tranzactional, fereastra lui Johari, etc, toate avand efect cateva zile si apoi, in iuresul in care traiesc, le abandonam cu singura dorinta de a supravietui pana maine
    de aceea, cand am citit postul tau, speranta mea a inflorit
    crezi, nu crezi, citesc de atunci in fiecare zi postul acesta, pentru ca ma inspira tare.

    astept, asadar, detalii despre cum progresezi
    pupam

  26. o sa raportez saptamanal 🙂

css.php
Privacy Policy