Ora fermecată
E ceva magic legat de ora 20. E ora când se golesc străzile. Se aud chei răsucindu-se în uşă. Paşi mici se reped spre hol, ţopăind,voci subţirele strigă “Tati!”, braţe cuprind trupuri fragile, buze se reunesc, priviri se încrucişează pe deasupra capetelor copiiilor.
A mai trecut o zi.
Urmează masa de seară. Micile conversaţii. Ai luat pâine? Tu ce-ai mai făcut? Mângâierile pe frunte. Şi. cum a fost azi la grădi? Ai fost cuminte? Dar tu? Ce e bun la masă? Ce bine miroase! Cum ţi-a fost ziua? Ce avem la tv în seara asta?
Spală tu copilul, eu pun masa. Şi, ce facem de Crăciun? Mergem la ai mei? La ai tăi?
E bună? Îţi place? Mă bucur.
Citeşte-i tu azi, eu sunt frântă. Bine, îi citesc eu, strângi tu farfuriile?
Hai, că vin repede. Spală-te pe dinţi. Treci în pat.
A fost odată, ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti…Şi-am încălecat pe-o şa… Tati vine să te învelească şi să-ţi stingă lumina.Noapte bună, puiule, să visezi frumos.
Şi-apoi… Ce frumoasă eşti, ce dor mi-a fost de tine, au adormit copiii? Încă nu, stai să vezi ce mi s-a întâmplat. Doarme? Hai dincolo.
Sau… Unde e telecomanda? Iar filme violente. Dă şi tu pe ceva de dragoste. Hai, te rog, măcar azi. E Lost! Cheamă-mă şi pe mine când începe. Mă duc să spăl vasele.
Sau… Lasă calculatorul, hai pe canapea.Şi mâine tot acolo îl găseşti. Te rog, măcar acasă nu mai sta cu nasul în el.
Vii?
În uşa noastră se-nvârte doar o cheie.
Related Posts
Tags
Share This
Şi în uşa mea tot o cheie se învârte, dar nu mă plâng, mi-e mai bine aşa. Am copilul care, cum aude cheia e în hol, îmi sare de gât, vorbeşte fără întrerupere şi sunt fericită că îl am.
Sunt case in usa carora se aud doua chei si pe urma replicile sunt cu totul altele
Iar n-ai facut nimic toata ziua! Eu muncesc sa aduc bani acasa si tu stai de dimineata pana seara!
Fa-l sa taca, m-a căpiat!
Ti-am spus ca nu vreau sa mai calc pe jucarii cand ma intorc acasa!
Ce daca imi arunc lucrurile pe jos, e casa mea fac ce vreau!
Ăsta de ce-i murdar? Nici macar copilul nu-l speli la gura. Nu ajunge ca tu arati cum arati….
Ma duc la calculator. Sa nu ma deranjezi.
Eu am parte de replicile din articolul tau. Dar stiu multe cazuri nu atat de fericite ca mine. Si decat asa, mai bine doar o singura cheie sa rasune in usa….
Te pup, Ada.
Eu refuz sa ma mai gandesc la casnicii si relatii disfunctionale. Vreau sa sper.
Ai dreptate. Nu am vrut sa te deprim. Pup.
Eu zic sa faci o dublura cheii. Casa ta e prea frumoasa ca sa nu se auda in ea doua rasuciri. E doar o problema de timp.
Da. Cheia exista, e la locul ei. Pe policioara.
Da, stiu. Si parca am urechea mereu ciulita s-o aud. Si totusi nu se aude niciodata. Uneori e greu, alteori e bine. Uneori mi-e dor, alteori ma gindesc ca ce bine mi-e ca dupa ce adoarme Nora nu trebuie sa intind masa, sa string soseste sau sa spal vase. Pot sa ma uit la ce vreau eu la tv, fie meci, film, travel&living, aniela, orice.
Uneori e bine, alteori e rau.
Da, ma gandesc des la tine Ale. Vrei o cheie de la mine? Imi dai si tu una si ne vizitam reciproc:)
Știi cum mi-am pus eu problema? Am avut nevoie de o relație disfuncțională și de o despărțire oribilă. Altfel nu erau acum doi chei potrivite în ușă, sunt sigură de asta. E un drum de făcut și un preț de plătit până ajungi la locul tău frumos în viață. E nedrept când prețul e împărțit cu copilul, știu, de fapt doar bănuiesc. DAR, va fii mai bine. SIGUR!
Mi-a spus mie o prietenă dragă (din spațiul virtual): bărbații minunați găsesc până la urmă drumul către femei minunate! Tu ești o femeie minunată, trebuie numai să ai un pic de răbdare, până te găsește EL și-nvârte cheia-n ușă!
Unde-s? In ce pom cresc? Stiu o multime de femei minunate, singure, asteptand printul calare si problema e ca nu dau decat de broaste raioase. Cum sa pupi asa ceva, zi si tu?
Păi uite, Ada, eu a trebuit să vin la capătul lumii ca să-i ies în cale. Că altfel el nu se îndura să vină după mine în emisfera nordică! 🙂 Nu știu, destin? Cantitatea de drum, de răbdare, de efort depus? Cu 7 ani în urmă aș fi luat foc dacă mi-ar fi zis cineva c-am să plec din țară. Darmite în kangurland. N-au trecut decât 7 ani … și mi s-au întâmplat atâtea … să-i spun karma?
Poate că uneori trebuie să te uiți adânc în ochii broscoiului și să-ți învingi primele rețineri.
Eu personal știu că a trebuit să fiu convinsă să încep drumul. Și habar n-aveam unde va duce. 🙂 Ca să nu mai zic câte luni l-am ținut pe al meu la distanță din niște așa-zise principii (too soon, too much, no men in my life for a while etc).
ps Scuze pt exprimarea cu creierii pe moațe de mai sus, acum am văzut și eu ce-am emis “doi chei” :DDD Mă gândeam probabil la doi (oameni) care învârt cheia în ușă. 🙂
Off, off, off! Va veni si ora ta fermecata cu doua chei rasucindu-se in usa! Trebuie doar speranta (ceea ce tu ai) si rabdare! Este doar o chestiune de timp!
Da, rabdare, rabdarea e lectia acestei vieti. Ai rabdare. Am rabdare.
Eu prefer sa observ in postul asta numai cat de bine stii sa scrii si ce frumos asezi pe hartie sufletul omului 😉 Cred ca e bine sa nu te gadesti la relatii disfunctionale si sa speri in mai bine.Eu cred ca o sa fie mai bine.Un pas pana sa fie mai bine insa cred ca este acela de a ajunge sa iti iubesti statutul actual ft mult..sa fii foarte confortabila cu familia ta asa cum arata ea acum.Lucru valabil si pt mine 😉 Te pup!
Nu e foarte confortabila familia asta dar e tot ce am deci o iubesc asa cum e.
Nu ma plang, doar constat, cum bine ai inteles.
Draga Ada,
Eu am crescut cu o singura cheie … iar a mea era din pacate prea mica si nestiutoare, ca sa rasune suficient cat sa acopere lipsa atat de evidenta. Dar iti pot jura ca acea unica cheie a valorat pentru mine mai mult decat doua care s-ar fi frant sub povara ruginei…
Acum am crescut si am inceput sa invat sa recunosc ca unele chei nu se potrivesc casei mele, si atunci le arunc.
Dar va veni ea si ziua… si stii cum ma consolez? Ma gandesc ca undeva, prin lumea asta, el exista. Si traieste, si in adancul lui asteapta si spera la cineva care sa fie EU. Si nu pot decat sa ma incurajez spunandu-mi ca el exista, acum nu pot decat sa il rog sa vina mai repede la mine si sa-l rog sa nu-si amarasca sufletul singur, acolo unde o fi..
Poate spun prostii.
Te pup. Esti o mama buna, iar Irina e si va fi fericita. Eu am dus lipsa unui tata, dar am avut cea mai buna mama, si asta m-a facut sa fiu un om complet.
Monica
doar pentru diversitatea “problematicii”, dar cand se invart 3 chei?
maria, 3 chei? adica…? wow. Nu, nici la asta nu ma gandesc.
Stii cum se spune Ada, nu? Ce-i al tau e pus deoparte. EL e colo undeva, va veni vremea cand se vor invarti 2 chei in usa casei tale. Te pup!
Da, e pus deoparte:) E pe drum. Vine. Are si cheie. E tot ce am visat. Sunt tot ce a visat. Si vom trai fericiti pana la adanci batranete.
Ma gandeam la Irina ieri cand am scris ce am scris. La Irina si la Ale care si ea a scris mai demult un post care incepea asa: eu nu pot asa!
Realitatea e ca sigur, e buna linistea, e bine sa faci doar ce vrei tu, dar dupa ce culci copilul? Esti mandra de tine, ce de chestii ai rezolvat si azi, a mai trecut o zi in care te-ai descurcat bine, esti cu mintea varza de oboseala si iti place linistea.
Dupa 10 minute de liniste, incepi sa te gandesti ca nu e ok.
Monica, tare mi-as dori ca si Irina sa gandeasca asa. Tare de tot.
Parerea mea e ca esti despartita de prea putin timp , si inca nu a aflat cine trebuie! E acolo, aproape, la o aruncatura de bat, trebuie doar sa va intalniti privilile si o sa stiti din primul moment. Sunt sigura. Cum se face ca femeile minunate, complete si vii, trebuie sa treaca prin asta? Oricum, till you two meet, cresti impreuna cu copilul tau, distrati-va, bucurati-va una de alta, si apare si el, cand nu te astepti! Sanatoase sa fiti!
E un rost in toate, Ada. Sa stii ca noi doua avem asta in comun: a trebuit sa invatam rabdarea.
Cata vreme l-am cautat cu obstinatie pe Prince Charming, am dat, vorba ta, tot de broscoi raiosi!!! Si m-am umplut de bube.
Exact cand am zis “nu-mi mai trebuie”, si probabil Cel de Sus si-a dat seama c-am INVATAT ce aveam de invatat, hop si EL. 🙂
Suferi, inca. E normal. Ai nevoie de o perioada de doliu. Poate ca va fi mai lunga, poate ca ai sa ai puterea sa iesi rapid din ea.
Inteleg ca mult din coeficientul de discomfort e pentru Irina. Irina va fi ok, va fi foarte bine, pentru ca te are pe tine, esti o mama extraordinara, nu te indoi de asta!!
Iar tu nu incerca sa te mai gandesti la a doua cheie, spune-ti ca e bine si asa, nu stiu cum sa zic, don’t make a purpose from wishing HIM to come to you. Poate ca ei stiu sa gaseasca drumul abia atunci cand femeia e pregatita. Cu adevarat.