Home » Mamă singură » Sfaturi pentru mame singure: cum să trăieşti cu bani puţini

Sfaturi pentru mame singure: cum să trăieşti cu bani puţini

27 Aug 2009 by Ada

Data stelară: 27 august.
Balanţa cont card debit: 1000 RON
Data re-alimentării previzibile: 10 septembrie
Număr zile: 13
Cheltuieli previzibile:
Gradi (până la 1): 350 RON
Benzină: 100 RON
Intretinere: 140 RON
Lumina: 60 RON,
Telefon, internet, tv: 45 RON

REST: 300 RON
Buget zilnic: ~24 RON

CONCLUZII
Not bad!

Cine-a zis că nu se poate?
Cum se poate? Sunt câteva mişcări de facut.
1. În primul rând, dacă mă apucă disperarea mă gândesc la copiii din Africa şi la pensionarii din agricultură, care trebuie să trăiască o lună de zile cu sume mult mai mici. Până la urmă, 6 euro pe zi sunt ok, cu condiţia să nu ne îmbolnăvim şi să ne mulţumim cu filmele de la DVD şi parcul de lângă bloc, în loc de multiplex şi Orăşelul Copiilor. 13 zile nu sunt o eternitate.
2. Întotdeauna îmi plătesc facturile la timp. Imediat ce vin. Şi folosesc pentru asta un home banking device, ca să nu mai am scuza că n-am avut timp să trec pe la casierie, era coadă, a plouat. Long live internet. A fost o vreme în care într-o lună plăteam facturile restante la lumină, în alta plăteam restanţele la întreţinere. Bad idea!
3. Irina mănâncă la grădi, deci acasă nu gătesc decât în week-end. Pentru ea cumpăr legume şi fructe de sezon. Mă străduiesc să le iau din piaţă, nu de la hypermarket. Nu-mi iese mereu, dar mă străduiesc să fie măcar made in Romania. Din spirit de gaşcă şi pentru că legumele turceşti n-au niciun gust. Pe lista de cumpărături am mereu alimentele de bază: lapte, pâine, smântână, iaurt simplu.
4. Provizii, provizii, provizii: am mereu în casă paste de mai multe feluri (Spaghetti, învârtecuşe, fundiţe, şi d-alea prin case se bagă degetul- după cum le spune Irina. Măcar unul dintre aceste feluri de paste e colorat.), în congelator câteva pungi cu diverse amestecuri de legume – unele pregătite de Gabica (face nişte punguţe cu mazăre proaspătă amestecată cu mărar, numai bune de aruncat direct în oală) altele confecţionate de mine (anul ăsta am pus şi vinete, Gabica, în caz că citeşti), câteva borcane cu diverse dulceţuri (e unul dintre cele mai bine primite cadouri la noi: o dulceaţă de casă), biscuiţi, orez, conserve de ton în suc propriu (trebuie să mai mănânc şi eu. Şi fac o salată de ton de se zgârie pe ochi ăia de la “La Mama”).
5. Diferenţa între un pui gata rotisat şi unul de pus în tavă este de 2 ore şi 3 lei noi. Sunt săptămâni în care 2 ore de aşteptare atârnă mai greu în balanţă decât 3 lei. Puiul la rotisor e bun, nu conţine chimicale, se consideră mâncare pentru dietă (în curând o să vă prezint câteva reţete grozave pentru curajoasele care ţin diete). Am mereu în congelator ceva carne de pui, ceva carne de vită, chiar şi peşte. Ştiu să le pregătesc.
6. Nu merg cu Irina la cumpărături. În felul ăsta, orice jucărie aş fi tentată să pun în coş, e luată de pe raft, pipăită, întoarsă pe toate părţile, preţăluită şi depusă la loc. Să recunoaştem cinstit, casa e plină de jucării care n-au mai ieşit din coş de luni de zile.
7. Când am bani, cumpăr jucării noi şi le dosesc. Când nu am bani, mai scot câte una, dacă e cazul. În acest moment, ascunse în cămara mea sunt câteva ouă de dinozaur, un broscoi care se transformă în prinţ, un vulcan din care iese un dinozaur, un leu în cuşca lui, care îşi modifică dimensiunile, două puzzle-uri neîncepute, nişte pastile pe care când le pui în apă ies din ele diverse animăluţe şi altele asemenea. Foarte rar cumpăr jucării scumpe – de obicei de Crăciun şi de ziua ei. În casa noastră Iepuraşul de Paşte şi Moş Nicolae aduc dulciuri şi câte o jucărie mică. De Crăciun, Irina primeşte maxim două cadouri de la mama. Acele cadouri înseamnă ceva. Deţin rezerve de plastelină, creioane colorate, acuarele şi mărgeluţe. Practic împrumutul de jucării cu câţiva prieteni.
8. Copilul creşte repede. Hainele trebuie cumpărate cu cap. Unui copil de 2 ani îi cumperi tricouri ca pentru trei ani. Hainele de iarnă e bine să le poată purta măcar două anotimpuri. (Totuşi, să nu stea pe el ca pe gard). Cu încălţămintea e mai dificil, trebuie făcut un sacrificiu. Hainele nu sunt un cadou. Hainele sunt o necesitate.
9. Îmi plac reducerile de la magazinele de haine. Nu mă îmbrac de la second hand, dar sunt cu ochii pe magazine, am abonament la M&S unde mereu găsesc haine frumoase pe măsura mea. Încerc să nu uit că blugii şi tricoul nu-s mereu o opţiune. Încerc să nu uit că sunt şi femeie nu doar mamă. Prietena mea cea mai bună face coliere, brăţări şi cercei. Am 4 parfumuri pe care le alternez.
10. Am două prietene şi o adolescentă baby-sitter. Uneori am 3 copii. Alteori au ele câte 2. În felul ăsta îmi cumpăr timp pentru mine. În timpul pentru mine încerc să fac singură tot felul de lucruri. A fost o vreme în care aveam menajeră. Îmi plăcea să vin acasă şi să găsesc toate lucrurile la locul lor, covoarele periate şi ferestrele lucind. Acum nu mai am menajeră. Fac cât pot, când pot, cum pot. Lui Gimminy i-am sucit gâtul demult. E ok. Recunosc cinstit că nu-s în stare să mă pensez singură. Am învăţat însă să-mi fac singură manichiura. Când am bani, mă duc la coafor.

Voi cum faceţi?