Testing Stuff: Biscuiţii Poieni
Am făcut recent cunoştinţă cu biscuiţii Poieni, pe care Laur şi-i aminteşte cu plăcere din copilăria lui, dar care mie îmi erau complet străini.
Sunt o mare băutoare de ceai şi cafea şi din pricina colegilor de la birou, mă întâlnesc zilnic cu tot felul de fursecuri, biscuiţi, ciocolăţele, prăjiturele ce merg fie cu ceaiul, fie cu cafeaua noastră cea de toate zilele.
Recunosc că i-am privit la început cu circumspecţie, dar până la urmă am hotărât să-i încerc.
Există trei variante de biscuiţi: cu unt şi cu miere, cu miere şi cu alune, cu merişoare. Mi-am cumpărat câte un pachet din fiecare, mi-am făcut o cană cu ceai şi am invitat-o şi pe Irina la degustare.
Am început cu cei cu merişoare. Sunt buni, merişoarele sunt gustoase şi plăcute. Dar n-aţi gustat biscuite bun până nu l-aţi încercat pe cel cu unt şi cu miere. Ştiţi senzaţia aia de „e chiar bun!”? Ei bine, pe aceea am trăit-o eu. Cu cana de ceai într-o mână şi biscuitele în alta, am avut câteva secunde de perplexitate. E chiar bun!
Când vi s-a întâmplat ultima oară aşa ceva? Să vă apropiaţi cu circumspecţie de un produs, să-l întoarceţi pe toate părţile şi când în sfârşit muşcaţi din el să simţiţi nevoia să exclamaţi „mamă, ce bun e!”
A urmat marea bătaie pe biscuiţi, din care Irina a fugit victorioasă cu cei cu unt şi miere, Lia s-a ales cu cei cu merişoare iar eu am reuşit să salvez pachetul încă sigilat de biscuiţi cu miere şi alune pentru Laur.
Seara, după ce s-au culcat fiarele mici, am scos biscuiţii şi i-am prezentat cu ceremonie.
E un lucru grozav să descoperi madlena omului pe care îl iubeşti. Laur este un gurmand, e genul ce ia câte puţin pe vârful linguriţei, pune pe limbă şi apoi mestecă încet, cât să prindă toate gusturile, toate texturile, tot ce are de oferit ceea ce gustă. Savurează cu ochii închişi şi mestecă încet. Abia apoi se pronunţă.
Nu sunt biscuiţii cu miere şi alune exact ca aceia pe care şi-i amintea din copilărie. “Sunt foarte buni”, mi-a spus,” mă aşteptam să fie îmbrăcaţi în ciocolată. Aşa mi-i aminteam. Dar sunt foarte buni şi ăştia”.
Şi cam atât cu biscuiţii, s-au topit. Producătorul spune că şi-a dorit să pună pe piaţă un biscuite bogat în ingrediente naturale. Le-a ieşit. Biscuiţii Poieni sunt grozavi cu ceai. Sunt buni pe post de gustare între mese. Încap în cutiuţa de mâncare pentru şcoală a Irinei. Sunt câte patru în pachet. Şi cei cu unt şi miere sunt preferaţii mei.
Vi-i recomand, încercaţi-i, sunt sigură că vă vor plăcea şi vouă.
I-am incercat si eu pe cei cu merisoare, nu mi-au placut deloc. Pe ceilalti inca, nu, dar ii voi incerca pe cei cu miere daca zici tu ca sunt buni. Oricum, pe mine ma induce in eroare denumirea, pentru mine biscuitii Poieni sunt cei imbracati in ciocolata de pe vremuri, nu astia.
Exact ce spunea si Laur:) Probabil vor scoate si imbracati in ciocolata. Dar pe aia nu ii impartim cu copiii.
I-am descoperit şi noi acum două zile, cu nedisimulată bucurie. M-am mulţumit cu fărâmele din pachet, întrucât s-au “topit” printre degeţele de băieţel de 8 ani şi fetiţă de 3. N-am mai ajuns să fac şi ceai!
Nu vreau să te necăjesc dar fă-ţi un stoc! Am să-ţi spun într-o zi, de ce.
Nenii astia cu bicuitii trebuie sa te plateasca gras 🙂 Acum sunt cu unul in dinti (cu unt si miere in compozitie, evident 🙂 ) si este exact asa de bun cum spui 🙂 M-am dus la raftul cu biscuiti expre ca sa-i dibui, si asa de bucuroasa am fost cand i-am vazut 🙂
Singurii pe care mi-i amintesc, asa gustosi si cu consistenta frageda, crocanta, cum imi place mie, sunt Danish Butter Cookies 🙂 in cutie metalica. Dar aceia sunt asa de scuuumpi 🙂
Mi-ar parea tare rau sa dispara, sau sa se strice, sau sa se scumpeasca f tare. Preventiv o sa-mi fac si eu un stoc micut 🙂
:)) ai grija, stii bine ca tot ce-i bun ingrasa.
Te rog spune-mi de unde pot cumpara astfel de biscuiti (la supermarket nu are iar la magazine mici nu au auzit de ei). Multumesc
la Carrefour Orhideea am gasit eu.
multumesc, intre timp am gasit la magazinul profi de linga mine.