În loc de ameninţări

22 Oct 2009 by

p_mom_kids2Recunosc cinstit că uneori mă mai lasă nervii şi ameninţările care-mi ies pe gură sunt extrem de neortodoxe şi nelalocul lor de fapt. Pentru că realizez că nu e bine ce fac, încerc cât pot să mă controlez. Tentaţia de a recurge la “Dacă pun mâna pe tine, îţi trag una de vezi stele verzi” e foarte mare, deşi nu cred că s-a întâmplat vreodată să o altoiesc în adevăratul sens al cuvântului. Dar cred că o palmă peste fund la momentul potrivit scuteşte multe scatoalce de-a lungul timpului.

Dacă aţi citit fraza de mai sus e posibil acum să nu vă mai placă atât de tare de mine.  N-am spus niciodată că sunt o mamă perfectă, nu am pretenţia asta, însă încerc mereu să învăţ. De aceea, m-am bucurat când am primit newsletter-ul de la baby center, un site pe care m-am înscris înainte s-o nasc pe Irina, pentru că am găsit în numărul de luna asta câteva alternative la ameninţări. Îmi permit să vi le ofer, mie mi s-au părut utile.

Iată câteva formule magice:

Când trimiteţi copilul la culcare:

În loc de:  “Dacă te mai dai jos din pat, vezi tu ce-ţi fac!”  încercaţi “După ce te bag în pat, mă aştept să rămâi acolo.”

Copilul înţelege (sperăm) exact ce ne aşteptăm să facă.

Când se joacă în loc să mănânce:

În loc de:  “Stai la masă până termini tot din farfurie” încercaţi “Să nu uiţi că până diseară nu mai primeşti nici o gustare”.

Alegerea de a face foamea până la cină îi aparţine. Posibil ca mâine să nu se mai joace cu mâncarea.

Când vreţi să se spele pe dinţi:

În loc de “Dacă nu te speli pe dinţi, nu mai pupi poveste în seara asta” încercaţi “E ora de culcare. Ce facem în fiecare seară înainte de culcare?”

În felul ăsta, spălatul pe dinţi nu mai are o conotaţie punitivă.

Când se dă în spectacol la magazin:

În loc de “Termină cu alergatul sau s-a zis cu televizorul până la Crăciun” încercaţi “Ia vezi tu, unde-s cerealele alea care îţi plăceau ţie, mă ajuţi să le găsesc?”

Când are o treabă importantă de făcut în propriul interes, centrul atenţiei se mută spre rafturi.

Când miorlăie în loc să ceară:

În loc de “Dacă mai miorlăi mult, adio carte cu stickere!” încercaţi “Îmi pare rău, dacă nu vorbeşti normal nu înţeleg ce spui”.

Aşa, află că vă interesează ce îi spuneţi dar nu vă place tonul plângăcios.

Când vreţi să-şi strângă jucăriile:

În loc de: “Până nu strângi tot ce e pe jos, nu capeţi de mâncare” încercaţi: “Te rog să-ţi strângi jucăriile. Le strângi acum sau după ce mănânci?”

Aşa pricepe că are o treabă dar rămâne şi cu senzaţia că a avut totuşi de ales.

Când pârăşte:

În loc de “Nu mă duc cu pârâcioşii la plimbare” încercaţi “Te-ai supărat pe sora ta. Du-te şi spune-i ei de ce”.

În felul ăsta află că trebuie să-şi rezolve problemele pe orizontală, nu pe verticală. La Irina, de mare efect e “Ştii ce păţesc cei ce pârăsc? Rămân fără prieteni!”

Când nu-i tace guriţa în maşină:

În loc de: “Dacă mai ţipi o singură dată, întorc maşina şi mergem acasă” încercaţi “Nu pot să conduc dacă tu ţipi. Trebuie să opresc maşina, până te calmezi”.

Aşa, înţelege care sunt efectele, limitele şi consecinţele comportamentului său.

Nu ştiu cât funcţionează frazele de mai sus. Trebuie să aveţi nervii foarte tari, mai ales spre sfârşitul zilei, când toţi ai casei sunt obosiţi şi la capătul răbdărilor. Dar dacă vreodată vi le amintiţi, şi în loc de “Îţi trag una de te-nvârţi pe loc” folosiţi politeţurile de mai sus, e posibil să aveţi surprize plăcute.

Eu vă doresc să vi le amintiţi.

5 Comments

  1. Functioneaza, functioneaza…eu le aplic cu succes(desi mai ies uneori din tipare, adica mai scap vechile obiceiuri, spunand lucruri pe care incerc sa nu le mai spun…) de o vreme.

  2. Depinde de copil, de vârstă, de starea de spirit a momentului. Cu Maria îmi reușesc și mie, în proporție de 70%, negocieri de genul ăsta. Dar mai rămân 30%. Și mai e și Anna, unde proporția e inversă. Nu-mi rămâne decât să sper că motivul e doar vârsta. 😀

  3. Livia

    Suna bine. Eu fiind abia la inceput (Ada are 2 ani) sunt deocamdata optimista inconstient sperand ca o sa ma descurc fara prea multe amenintari. Oricum am pus bine sfaturile intr-un document word de citit la ananghie 😉 Ce constat deocamdata e ca iti trebuie muuuulta imaginatie ca mama. Deocamdata la noi marea incercare e urcatul treptelor pana la etajul 3 fara nervi si plansete.
    Numai bine!

  4. Iau aminte.

  5. la noi tonul rastit si amenintarile genereaza haos indescriptibil.

css.php
Privacy Policy