Meniu pentru copii bolnăviori
Mi-amintesc foarte clar că povestea asta cu amigdalita le-o serveam şi eu alor mei când eram mică. În special în concediile la mare. Cam din a doua zi, ca să n-apuce să se relaxeze prea tare, începeam cu 38.5 şi ajungeam rapid spre 39.7 . De aceea, părinţii mei nu s-au plictisit niciodată. Acum îi înţeleg de ce la ei nu exista conceptul de odihnă activă. Tot ce-şi doreau de la vacanţele lor era să doarmă până târziu (de obicei, reuşeam să le dau scularea pe la 7 totuşi) şi să fie linişte (şi mai greu…). Pe vremea noastră nu existau însă siropuri şi spray-uri de gât, mă distram cu penicilină injectabilă şi badijonări cu albastru de metil. Oribil.
Însă între chinurile cele mai mari, dincolo de amorţelile de la penicilină, dincolo de badijonări, era mâncatul. Când ai amigdalele cât nuca, orice ai încerca să mănânci e un supliciu. Am reuşit deci să găsesc câteva feluri de mâncare pe care i le pot servi Irinei în zile ca aceasta de azi, când îmi întoarce lecţiile pe care le-am dat eu părinţilor mei.
Când sunt bolnavi, copiii au nevoie de lichide. Deci supele sunt foarte importante. Apa chioară însă, fie ea şi caldă, nu ajută prea tare. De aceea, îi propun copilei supa-cremă portocalie, pe care nu mi-o refuză niciodată.
Cum se face? Reţete sunt multe, dar când eşti contra cronometru poţi s-o încerci pe asta.
1 dovlecel, 2 morcovi, un cartof mare, o ceapă mică, un pătrunjel, un păstârnac, o bucăţică de ţelină – se taie cuburi mari sau rondele (cu excepţia cepei care se fierbe întreagă) şi se pun la fiert. Când toate legumele s-au înmuiat, se scurg (dar păstraţi jumătate din zeama în care au fiert) şi se pasează. Adăugaţi sare, tarhon (dacă aveţi), o bucăţică de unt şi apoi turnaţi peste piureul obţinut zeama pe care aţi păstrat-o. Puneţi oala la loc pe foc şi lasaţi supa să mai fiarbă cam 5 minute, amestecând din când în când, să nu se prindă. Pregătiţi şi câteva crutoane (astea sunt chiar simplu de făcut: două, trei felii de toast tăiate pătrăţele şi puse la cuptor într-o tavă, pe hârtie de copt, se usucă imediat).
Pentru felul doi, cel mai simplu aliment e un piure cu mult lapte. Sau încercaţi o mămăliguţă moale, cu smântână. Dar dacă doriţi ceva mai consistent, puteţi pregăti friganele cu mazăre. Friganelele sunt minunate. Sunt calde, sunt moi, sunt aurii, sunt gustoase, se fac rapid şi se mănâncă uşor. Bateţi un ou, amestecaţi cu puţin lapte, dacă aţi obişnuit copilul cu verdeţurile, puteţi pune şi ceva verdeţuri uscate. Înmuiaţi bine pâinea în ou şi prăjiţi-o în unt. Aveţi grijă să nu se ardă, se face foarte repede. Mazărea fiartă cu bucăţele de morcov se amestecă într-o crăticioară cu puţină ceapă călită cu usturoi, sare, mult mărar şi o lingură de pastă de tomate. Dacă aveţi în casă pui, puteţi folosi zeama de la puiul fiert separat. Puneţi şi bucăţelele de carne deja fierte, completaţi cu zeamă şi daţi la cuptor până scade.
Apoi serviţi cu următoarea poveste: a fost o dată o insulă (friganeaua) în Marea Roşie . Pe insulă erau multe cufere mici (bucăţelele din piept de pui, de exemplu) pline cu smaralde (boabele de mazăre) şi alte pietre preţioase (morcov tăiat rondele sau mici baghete)… Şi oricine reuşea să deschidă aceste cufere, descoperea minunatele pietre preţioase. Dar vezi, că nu se deschideau decât cu dinţii… Ia să deschidem noi un cufăr. Tu poţi? Bravo, acum poţi servi nişte delicioase smaralde. După ce terminăm cu smaraldele, putem mânca şi insula. Nu vrei să mâncăm o insulă? Bravo! Acum am să-ţi dau şi desert. Tu ştii care e cel mai bun desert din lume? Mierea! Am să-ţi dau doar o linguriţă. Nu, nu două. Doar una, să avem şi pentru mai târziu. Bine, dacă insişti, poftim, mai ia una.
La mine a ţinut povestea cu insula. A mâncat tot. Inclusiv desertul. Poftă bună!
Related Posts
Tags
Share This
am si eu o intrebare
banuiesc ca te duci si la srvx, gatesti si pazesti un copil bolnavior
cand mai ai timp sa scrii (cu diacritice!) sa pregatesti dintisorul cu banutz si sa raspunzi si la postari?
ca eu nu pot chiar atat de multe…..
PS sa stii ca sunt invidioasa pe energia pe care o ai … de unde?
azi n-am fost la serviciu…
de gatit am gatit cam intr-o ora dupa ce am fost la piata si la farmacie 😀 am lasat Irina singura in casa cu barbie pe post de baby sitter. Am gasit-o dormind. De scris, am scris dupa ce i-am dat sa manance la pranz. Acum seara m-am distrat cu un 39.3 al Irinei. E zece si doarme. E bine, a scazut febra.
banuti de ciocolata nu am asa ca am improvizat inca un cadou din punga mea cu maruntisuri. Poate maine ne oprim la irakian, cand venim de la doctor.
in rest, scriu cu diacritice de obicei… si scriu repede. si energie… mmmm vampirizez si eu pe cine apuc. Plus multa cafea. Plus magne b6. Plus niste distziplina. Daca iti zic ca azi am dat si cu aspiratorul in toata casa ma crezi?
esti wondermum, ada draga. te admir, sincer. sanatate irinei si sa treaca repede pultaceea. si luk a fost prieten cu ea mult timp. si acum mai e cateodata, desi au rarit vizitele :))
la noi se consuma lapte mult in perioade de-astea. si iaurturi, de legume nu poate fi vorba. fructele se consuma sub forma de suc. si ceai.
o noapte linistita va doresc la amandoua!
Am si io o intrebare,n.ai cochetat cu ideea de ai scoate amigdalele,o sa ai o viata mult mai ushoara,garantez:)
Ba da, de fiecare data cand are 39 ma gandesc oare… n-ar fi mai bine?
Pe urma ii trece. Si imi trece si mie. Ma mai gandesc.
Ileana, nu am incotro, ma bucur ca le pot face. Am si noroc ca Irina nu zace toata ziua, azi chiar a facut vreo 7 puzzle-uri, a gasit energie sa imi faca masaj ea mie si sa ma pieptene (da, mai am par pe cap) in loc de somnul de pranz, a vorbit de m-a ametit si pe urma, pe la 19 s-a ofilit brusc. 39. apoi 38.8. apoi 39.3. Apoi 38.6…
Acum nu mai are febra deloc.
Ada, nu stiu la tine cum a fost, dar eu, mereu racita in copilaria mica, de pe la 10-12 ani incolo nu mai raceam decat poate o data sau de doua ori pe an. Eu zic sa nu-i scoti amigdalele, racelile astea au darul ca se tin scai de tine pana cand se fixeaza undeva si mai bine sa se fixeze in gat, la amigdale, decat mai jos, la plamani. 🙁
Altfel, sanatate multa Irinei si tie putere si odihna!!
Zic si eu. Pultaceea prietena buna cu mama mea, via eu. Cam o vizita pe luna ne faceadra Pultaceea, urat de tot. La fel i s-a recomandat mamei de multe ori sa imi scoata amigdalele. Ea a spus ca nu. Si bine a facut. Dupa varsta de 12 ani, au trecut, de atunci si pana acum am mai facut amigdalita doar de vreo cinci ori. Ultimele doua de doua luni incoace. De asta de acum nu sunt tocmai sigura dar cica e.
Oricum se spune ca dc ii scoti amigdalele acum de mititica, infectiile nu vor mai avea unde sa se “opreasca” si vor ajunge mai jos, pe la plamani. Eu zic ca dc e asa nu e tocmai bine. Ca o fi folcor sau nu, asta nu mai stiu. Dar vad ca si ALina stie la fel, ceva ceva o fi adevarat.
Sanatate multa
Sanatate Irinei, eu am facut amigdalita de 3 ori intr-o luna jumate….groaznic pt mine ca adult, dapai micutii de ei….
Si eu am facut-o pe-asta (pultaceea!) foarte, da’ foarte des in copilarie.
Dupa clasa a doua-a treia, episoadele s-au rarit simtitor, pana la disparitie. Eram mare maestra in pictat cu albastru de metil propriile amigdale.
La mine a contat faptul ca am facut sport, patinaj artistic de performanta in fact, si am avut zilnic antrenamente, fie ploaie, fie ger, etc.
A.. si nu le-am scos. Asta mai vroiam sa zic.
Sanatate!
eu am facut pultaceea, combinata cu faringita, laringita si bronsita, pina in studentie cind am luat friiele in miini si combatut ideea din batrini de a le lasa la locul or, pur si ismplu ma saturasem sa stau cu geamurile inchise si vara, sa nu pot bea un pahar de apa rece sau minca o inghetata fara sa dau in git roshu; in plus mi-a zis cardiologul sa le scot daca nu vreau sa dau in altceva, deja facusem nu stiu ce suflu sistolic si alte alea
de cind le-am scos nici nu s-a dus raceala sau infectia mai jos, nici n-am mai avut probleme, stau cu geamul deschis vara si iarna, fac dus cu apa rece daca imi vine, etc etc etc…
nici gripa nu a mai dat peste mine de ani si ani, ma mai incearca dar mai mult de o dupa amiaza nu rezista si pleaca
sigur e experienta mea personala, dar e un contraexemplu la ideea ca daca scoti amigdalele muti poarta de intrare a infectiilor mai jos, nu se stie unde…
Parerea mea e ca amigdalele si apendicitia sint un rau necesar atita vreme cit nu ne fac probleme,iar cind incep sa ne supere afara cu ele.Eu am facut din cauza amigdalele otita saptaminal cind eram copil si pina nu le-am scos nu s-a linistit focarul de infectie.De atunci sint sanatoasa tun..asa ca mai gindeste-te
Insanatosire grabnica Irinei! Tot e bine ca-i plac povestile cu insule indepartate. Abia astept sa mai creasca si a mea, sa aiba rabdare sa i le spun :))…
Cred ca trebuie sa mai lucrez la capitolul disciplina si canalizarea energiei.
La noi pultaceea nu ne este prietena se pare ca infectiile se duc mai jos spre plamani deci ce e mai rau si nu sunt cu febra doar cu nas plin si ceva tuse
asa am ajuns si la pneumonie fara sa imi dau seama…
sanatate multa
Vai de mine si de mine, pai eu nu fac nici macar un lucru din cele pe care le faci tu si seara pic obosita moarta! Cafea nu beau, magne b6 nu iau, dar iau vitamine prenatale, de vampirizat nu stiu pe cine as vampiriza (se ofera cineva?), deci e clar, de la disciplina mi se trage. Si ia spune, Ada, cum chemi disciplina asta la tine?
Altminteri, eu nu am zece fire albe in cap, am zece colorate, ca restul sunt albe. Si am doar un copil de trei luni, nu ca tine de 5. Exagerez, ce-i drept, dar asta numai pentru a te face sa te simti bine.
Sanatate Irinei! ma bucur ca e mai bine.
Vin si eu cu sfatul mamicii de basse…eu am avut amigdalite in copilarie, luam lunar antibiotice(ma mir ca nu au avut efecte secundare si sunt sanatoasa) asta de la 1 an jumate pana la 12 ani. Nu exagerez, luna de luna ma luptam cu amigdalita, stateam acasa cate o saptamana tot la 4-5 cu febra de 39-40, cu piramidoane si frisoane de scuturam patul cand imi crestea febra si apoi pana imi trecea…ce mai, a fost un cosmar. Luam moldamine, ca sa nu dau in reumatism, imunizari ce se faceau pe vremea aceea, etc. Bunica mea era pediatra. Recomandarea ei a fost polipectomia, pe care am facut-o la 5 ani. Anual, vara de vara am fost la mare pentru aerul de acolo, nu a avut efect, deloc. Recomandarea mai departe era desigur amigdalectomia dar tata era atat de milos incat nu avea inima sa ma supuna interventiei. “Norocul” meu a fost ca la 12 ani am facut hepatita A si ficatul meu nu mai suporta pastilele. Am rezistat 2 luni cu penicilina injectabila, abia puteam umbla, aveam deja noduli in picioare si in solduri, asa incat mi-am luat soarta in maini si pe mama de o mana si am mers la scos de amigdale. De atunci am fost racita foarte rar, o singura data am mai avut o infectie in gat, pe laringe probabil cu dureri la inghitit si cu febra, dar aveam vreo 21 de ani atunci. In rest…au trecut deja 27 de ani si sunt bine. hai ca am scris un foileton, am vrut doar sa te incurajez. Acum cu siguranta operatia decurge omeneste, pe vremea cand am fost eu am vazut tot, doctorul imi punea intrebari si lucra la mine in gat…ei ce mai, am amintiri placute :).
sanatate multa…
eu cand eram mica eram destul de sanatoasa, mama ma certa de cate ori ma imbolnaveam, era, evident vina mea…
ca adult acum imi permit sa ma imbolnavesc, dar n-are nici un haz.
si momentele astea au farmecul lor in copilarie…